Negură peste tine, netimp peste noi ....Autor: Lorena Craia

Negură peste tine, netimp peste noi Autor: Lorena Craia A noastră amuţire ne îngheaţă În statuete scoase-n iarmaroc Şi-n fiecare zi o precupeaţă Ne dă târcoale pentru câte-un troc. Se poate să avem un preţ de iarnă, Pentru-a rămâne drepţi, măcar întregi, Însă din purgatoriu parcă toarnă Jăratec – apoi apele culegi... Să ne iubim, că suntem închisoare Pentru nădejdea ce ne este sclavă, Să ne iubim, că suntem şi strânsoare, În lumea fericită şi mârşavă. Să ne urâm, că suntem locuinţă De suflete, pe frunze de pelin Şi câteodată, din obişnuinţă, Gustăm amar, puţin câte puţin. Să ne minţim că suntem veritate, Înscrişi curat pe câte o tăblie, Stând ca un epitaf într-o cetate A simţurilor, care ne îmbie. Să ne-amintim că suntem arbalete, Ce trag săgeţi înspre iubiri de foc; Şi totuşi, – îngheţate statuete – , Ne vinde precupeaţa-n iarmaroc.

Strămoşii tăi au ostenit la coasă

Strămoşii tăi au ostenit la coasă
şi dorm acum sub ierburi şi sub brazi.
În semn de doliu munţii îşi aştern
peste morminte umbra la amiazi.

E rândul meu să mă întorc la ei
şi-ţi las ce mi-au lăsat înaintaşii.
O sete dureroasă de urcuş
şi-un dor înalt, înalt ca Făgăraşii.

Octavian Paler

Pribeagul

Pribeagul Sună prelung si nimeni nu-i s-audă, In casa goală, rece,fără foc, C-un bătrânel, pribeag de felul lui,  Singuratatea -şi mai găseşte loc. Sunând în casa veche,neştiut Nu –i nimeni să răspundă,vine tonul, De atâta-nsingurare şi de frig A –ncremenit în furcă telefonul. De când cu toamna, e mereu plecat Şi-l ning pe drumuri frunzele, nu-i pasă, Cu paşi nesiguri şi atât de încet… Şi-i frig in suflet, cum îi frig în casă. Pe uliţa-nvelită în frunze vestejite, Se simte singur,trist si fără ţintă, Mereu il poartă gândul la mormânt, Că drumu lui e dealul- cum să mintă ? Acolo toate neamurile -l cheamă… Si-l cată-n somn în fiecare noapte, Şi hainele i-au devenit prea largi, Iar lumea cea de astăzi, nu-l încape. Mai sunt, sau par aievea copiii alergand, Ducând pe drum de-a valma frunze,colb, Trist , nu mai are gânduri nici dorinţi, Şi pare biet pribeag şi surd… si orb. Pe- un drum de ţară, vechi şi prăfuit, Adună toamna norii ca de smoală, Un bătrânel, cărarea urcă-ncet… Singurătatea-i cea mai grea povară. Cu greu paşii îl poartă înapoi, Când ziua trece, lăsând locul nopţii, Să mai aprindă focul şi apoi… Să-i ţină de urât singurătăţii! Mariana Adascalitei

Ramas bun

Ramas bun
Se mai aude când şi când lătratul Vre-unui câine către asfinţit, De pe cărări ce nu mai poartă nume Bătrânul trage poarta obosit.
În zi de vară se uita la cer, Şi dor i s-a făcut de-al său ogor, A prins curaj, şi-a căutat toiagul Şi a pornit la deal încetişor…
A luat şi traista veche din cuier Ce n-a mai fost de nimenea purtată, A pus ceva merinde ca de drum Mai mult să simtă cum era odată…
O traistă veche, în care tinereţea Parcă a rămas ascunsă într-o poveste Şi dacă-o scutură şi- o pune-n spate Se face iarăşi tânăr, fără veste… 
Ajuns pe deal, picioarele-s de plumb, Cu paşi greoi,- acum ce tare-l dor. Şi nu mai are nici o bucurie Decât să-şi vadă petic de ogor.
Amiaza la găsit îngândurat Şi rătăcind prin amintiri ca-n vis, Şi multe lacrimi soarele-a uscat Din câte pe obraz i sau prelins.
Pe sat, se prăvălea umplând văzduhul, De la clopotniţă un dangăt răguşit, De sau cutremurat şi om, şi zare, Vai, Doamne ! -Cine-o fi murit…
Ia pălăria roasă şi-o flutură în zare, In semn de salutare sau semn de rămas bun, Sub dangăte de clopot, răpus de supărare, Porneşte poticnindu-se la drum.
Încet, încet cu lacrima în barbă, Tresare apoi la scârţâitul porţii, Dar gârbovit si împăcat cu soarta Şi-i tot mai resemnat în faţa morţii.
Răstoarnă a lihamite desaga Şi vede-aievea ape repezi, grâne, Şi dangătul de clopot l-asurzeşte Mă cheamă auzi?...Aşteaptă-mă, Stăpâne…
Mariana Adascalitei

Vladislav Nagornov (1974, Russian

الجمعة، 11 مايو، 2012

Buchet de vise

Buchet de vise

Acum in linistea-nserarii, 

Retras in colt de amintiri, 

Ratacitor...in colile uitarii, 

Imi pleaca gandul peste firi.

Umbre din vis el strange-n brata , 

Saruta ochi din naluciri, 

Himere ce-au trecut prin viata, 

Lasand prea dulce amintiri.

Dintr-un noian de vise oarbe, 

Model luand fapturi de vis, 

Intruchipeaza si absoarbe, 

Iubiri...clipe de nedescris.

Petale mici de fericire , 

Prin inima strabat carari , 

Miresme-acute de iubire, 

Se fac nuante de culori .

Din unda vantului vremelnic, 

Isi soarbe cantul fericirii, 

Si-n clipa timpului feeric, 

Se pierde-n umbra nemuririi.

Revine-apoi purtand pe brate, 

Noian de scumpe amintiri, 

Le-nsira-n rand cu drag pe toate, 

E-ntruchiparea unei mari iubiri.

Pe chipul daltuit din spuma , 

Momentelor ce-a petrecut , 

Depune...arzator acuma, 

Pe buze...al dragostei sarut[...]

Franko_ms Ravenna

"Oamenii care suferă peste puteri tac. Tăcerea este singurul mijloc de a învinge. Tăcerea face să slăbească atacurile orbeşti ale invidioşilor, hărţuielile sălbatice ale duşmanilor; tăcerea aduce o biruinţă zdrobitoare şi totală. Ce poate fi atât de complet ca tăcerea? Ea este absolută şi, ca atare, nu este ea o formă de manifestare a infinitului?

 Honoré de Balzac

"Viaţa este o călătorie care trebuie făcută, 

oricât de rele ar fi drumul şi cazarea! "

Oliver Goldsmith

"Cred că, mai curând sau mai târziu, voi fi iertată, pentru că jumătate din păcate le-am comis din iubire, şi cealaltă jumătate la fel." Edvania Paes

Ma iubesc prea mult....

Ma iubesc prea mult.... Ma iubesc prea mult sa urasc Ma iubesc prea mult sa nu iert si sa nu cer iertare Ma iubesc prea mult sa mai am timp de pacatele altora Ma iubesc prea mult sa mai daruiesc asteptand ceva in schimb Ma iubesc prea mult sa ma mai bucure lauda oamenilor Ma iubesc prea mult sa privesc inapoi Ma iubesc prea mult sa nu ma ridic Chiar daca urlu, si doare, si sunt plina de rani Ma iubesc prea mult sa mai astept ajutor de la om Ma iubesc prea mult sa nu merg inainte Ma iubesc prea mult sa iubesc prea putin Ma iubesc prea mult sa nu-ncerc sa invat, zi de zi, Sa ma iubesc mai putin. sasha

Golgota Apusenilor

Vino mai aproape...Nicolae Nicoară-Horia

Vino mai aproape...

Știu, ești supărată, n-avem timp de glume,

Pentru toate câte se întâmplă-n lume,

Vești tot mai ciudate ne bat la fereastră,

Nu sunt rău, ajunge supărarea noastră!

Ți-am făcut cafeaua, încă e fierbinte,

Vino să îți mângâi sufletul cuminte

Și ființa dragă să ți-o scriu cu grijă,

Să nu-i mai atingă dorul nicio schijă...

A-nceput și ploaia, vântul bate-afară,

Versurile mele n-aș vrea să te doară,

Clipa să ne fie pururi un câștig,

Vino lângă mine să nu-ți fie frig...

S-ascultăm cum arde inima din noi,

Că de mult e una pentru amândoi,

Lanurile tale dau acum în pârg,

Vino mai aproape, azi e zi de târg...

Nicolae Nicoară-Horia

Gândurile lumânării....poezie de Lilia Manole,

Gândurile lumânării

Edenice sunt gândurile lumânării-
Ele se varsă în şoaptele de- amurg.
Te- ntreb, copilul meu, ce emisfere
Se- mpart în ochiul meu cărunt?..

Tu ai gasit în Dumnezeu-izvorul,
Eu ţi l-am inviat, când sufereai...
La marginea monastică e norul
Curat, pe chipul Maicii, când erai...

În slujba mea, divina adormire
A Maicii care - mi ocroteşte pasul,
Fii bun, copilul meu, întru iubire,
Şi liber fie-ţi cugetul şi înţelesul.

în presimţiri, domneai ca o făclie,
Doar să mi-o încălzesc de trup...
Am vrut, şi nu pentru o oră, ce- ntârzie,
Ci pentru că eşti tot ce am mai scump...

Cand sunt copiii nostri mici....poezie de Constantin Alecse

Cand sunt copiii nostri mici

Noi pentru ei suntem tatici.

Ce gingas e, si suna bine:

Taticule, mi-e dor de tine!

Dar anii trec si deodata

Nu esti tatic, acum esti tata.

Dar si asa tot suna bine:

Tata, mi-e dor de tine!

Dar cresc, nu le mai esti pe plac,

Din tata, tu devii babac

Si vorba suna trist si gol:

Babacule, mai da-mi un pol...

Plângea o floare în grădină.......poezie de Nicolae Nicoară-Horia

Plângea o floare în grădină...

Plângea o floare în grădină

Și stropi îi picurau pe-obraz,

Dar nu de lacrimi, de lumină,

De dragoste, nu de necaz...

Din taina frumuseții tale

Ea se uita în gândul meu

Cu dimineața între petale,

Precum te uiți și tu mereu

Și-acum când scriu ea tot suspină,

Ce dor o mistuie-n văpăi?

Plângea o floare în grădină,

Cum plâng adesea ochii tăi...

Nicolae Nicoară-Horia

CORNELIU VADIM TUDOR, - pamflet

 PAMFLETUL MITOCANILOR

Mă piş pe banii voştri, mitocani

De unde aveţi, mă, atîţia bani?

Ce aţi muncit? Ce dracu-aţi inventat?

Şi cîte Premii Nobel aţi luat?

Din muncă şi din cinste nu se poate

Să strîngi aşa averi nemăsurate.

Un om normal nu face în trei vieţi

Comorile pe care voi le-aveţi.

Şi-atunci, cum încropiţi grămezi de bani

În ţara tot mai plină de sărmani?

E clar că din afaceri necurate

Pentru că voi furaţi pe deşelate.

Furaţi la şase mîini, cum are Budha

Nu ştie nici vecinul, şi nici ruda.

Ce minte rea aveţi, şi inventivă!

Furaţi orice, şi grîul din colivă.

Buna dimineata!

"Adevărata fericire costă puțin; când costă mult nu e adevărată."

„Greseala oamenilor a fost ca niciodata nu s-au priceput sa se uite langa ei. Li s-a parut ca daca fericirea exista, ea trebuie sa fie inaccesibila sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor.”

Octavian Paler

"Rar se intampla ca oamenii rai sa fie fericiti. Se otravesc cu propria lor rautate."

Maurice Chevalier

„Plăcerea se poate sprijini pe iluzie, fericirea însă se întemeiază pe adevăr.”

Chamfort

”După furtunile sufletului, ca și după cele ale naturii, învie flori pe care le credeam moarte.”

Nicolae Iorga

Fiecare zi reprezinta un nou inceput, o noua mica viata. Multi s-au luptat pentru a trai pana in acest moment, pana in aceasta zi. Aceasta zi ne da ocazii pentru a invata ceva nou: exista lucruri care ni se vor intampla doar o data in viata, si depinde de noi daca vom profita de acestea sau nu. - Leo Buscaglia

Poarta-te de parca esti un om bogat si vei deveni bogat. Poarta-te de parca ai incredere in tine si vei avea incredere in tine. Poarta-te de parca ai toate raspunsurile si raspunsurile vor veni la tine. 

- Jordan Belfort

Urmează cei 3 R: respect pentru tine, respect pentru alţii, responsabilitatea pentru toate acţiunile tale. -

 Dalai Lama

Viata nu e oare de o suta de ori prea scurta, pentru a ne ingadui luxul de a ne plictisi? 

 Friedrich Nietzsche

Fiţi cât se poate de conştienţi de faptul că momentul prezent este tot ce aveţi. - Eckhart Tolle

“Puterea privirii a fost atât de mult abuzată în poveştile de dragoste încât a început să devină incredibilă. Prea puţini mai îndrăznesc astăzi să spună că două fiinţe s-au îndrăgostit fiindcă s-au privit. Şi cu toate acestea, aşa începe iubirea; doar aşa”.

Victor Hugo

Friedrich Wilhelm Nietzsche

“Cu adevărat, iubim viaţa şi nu pentru că suntem obişnuiţi să trăim, ci pentru că suntem obişnuiţi să iubim. Există mereu o anume nebunie în iubire, dar mereu există un anumit motiv pentru nebunie”.

"Adevărata fericire costă puțin; când costă mult nu e adevărată."

Francois-Rene de Chateaubriand

Iți amintești această pagină din Abecedar?

În căutarea timpului pierdut: un tur al conacelor uitate...

Conacul Maldar

Ca orice copil care a crescut în timpul comunismului, îmi petreceam cel puţin o lună pe an, la casa bunicilor de la ţară. La cinci ani, bunicii preocupaţi de muncile agricole, m-au trimis câteva zile la o grădiniţă de vară, la tovarăşa Cecilia. Cu părul negru ca abanosul şi o statură impozantă, ea avea grijă de copiii din sat, într-o cămăruţă amenajată într-un fost conac boieresc. Aşa m-am îndrăgostit de această clădire care se afla în centrul satului Croitori, înconjurată de un parc uriaş cu arbori seculari, ce aparţinuse cândva boierului Brătescu. An de an, conacul ce înnobila centrul acestui sat dâmboviţean, uitat de lume, s-a degradat încet, dar sigur... parte din neglijenţa autorităţilor locale, parte din neputinţa moştenitorilor de a-şi revendica proprietatea, dar mai ales din nepăsarea sătenilor pentru care această clădire era un simbol al „chiaburilor”.

Conacul Potlogi

În paragină a fost lăsat, până anul trecut şi palatul familiei Brâncoveanu, din Potlogi. Aflat la numai 15-20 de kilometri de satul bunicilor mei, acesta a fost lăsat într-o stare avansată de degradare şi uitare.

Conacul a fost primul construit de Constantin Brâncoveanu, din cele patru destinate fiilor săi, întrucât se afla pe drumul dinspre Târgovişte, spre Bucureşti şi Craiova, ce trecea atunci prin Potlogi. După mazilirea lui Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi la Istanbul, domeniul a fost devastat de turci care au căutat comorile acestui bogat domnitor ce deţinea peste 170 de sate. Conacul a intrat în posesia familiei Bibescu, dar ulterior a fost devastat de localnici, rămânând o ruină timp de 250 de ani.

,,Par venind dintr-un alt veac,

,,Par venind dintr-un alt veac,

Osteniţi, cărând trăiri,

Sunt bătrânii care zac

Îngropaţi în amintiri.

Asfinţituri tremurânde,

Dor adânc de neputinţe,

Şi în inimi sângerânde,

Stau ascunse-ades dorinţe.

Ochi, ce-au strălucit odată,

Pânze ţes fără oprire,

Iar de lacrimi, sărutată,

E plăpânda lor sclipire.

Totu-i ruginit de viaţă,

Tremur e în tot şi-n toate,

Zile fără de speranţă,

Numai sufletul se zbate.

Omule ce-ai fost cândva

Răsărit în vârf de creste,

Plec genunchii-n faţa ta,

Scrisă-n file de poveste!,,."

Mănăstirea Putna - 550 de ani

Mănăstirea Putna - 550 de ani

Duninica, 10 iulie 2016 s-au implinit 550 de ani de când Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a pus piatra de temelie a Mănăstirii Putna, întâia sa ctitorie și cea care avea să îi fie și necropolă.
În acești 550 de ani, sfântul lăcaș monahal ortodox, supranumit de Mihai Eminescu „Ierusalimul Neamului Românesc”, a fost unul din cele mai importante centre religioase, culturale și artistice din țară, în care s-a săvârșit necontenit Sfânta Liturghie.
Despre începutul mănăstirii, manuscrisul Letopisețului de la Putna II ne spune: „În anul 6974 ‹1466› iulie 10, s-a început să se zidească, cu ajutorul lui Dumnezeu, Sfânta Mănăstire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la Putna”.
Prima obște a Putnei a fost adusă de la Mănăstirea Neamț, în frunte chiar cu starețul acesteia, arhimandritul Ioasaf, care va fi primul stareț al Putnei. Biserica, ridicată pe o veche vatră sihăstrească, a fost sfințită în 3 septembrie 1469.
În 1484, mănăstirea este devastată de un puternic incendiu. Este refăcută de ctitorul ei, care va fi înmormântat aici după ce trece la cele veșnice în 2 iulie 1504.
În acestă zi a aniversării a 550 de ani de la punerea pietrei de temelie, IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților va săvârși Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de clerici „născuți” în viața monahală la Putna, care în prezent se află în mănăstire sau cu ascultare în alte mănăstiri. Cu acest prilej vor fi sfințite și noile clopote ale mănăstirii.
Atelier de familie

11 iulie-Ziua mondială a populației

Ziua mondială a populației a fost marcată pentru prima dată în 1989, la recomandarea Consiliului Director al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). Data de 11 iulie a fost aleasă ca urmare a atingerii cifrei de cinci miliarde a populației globale, în această zi a anului 1987.Tema anului 2016 este "Investiția în adolescente" ("Investing in teenage girls"). Investiția în fetele tinere, adolescente, reprezintă, conform temei adoptate în acest an pentru Ziua mondială a populației, oferirea dreptului la educație și resurse pentru orice adolescentă din lume, care să o ajute să decidă singură și să-și modeleze viața într-un mod în care ea crede că este drept și justificat. Aceasta contravine practicilor și credințelor vechi de a nu permite educarea fetelor tinere, care ar trebui să aibă grijă de copii și de casă în timp ce soții lor muncesc.La o populație de peste șapte miliarde, din martie 2012, și având în vedere estimarea atingerii cifrei de opt miliarde în 2024, devine foarte important ca oamenii să acționeze pentru a avea o viață mai sănătoasă și mai sigură. Un mesaj în această direcție a fost lansat cu prilejul celebrării zilei în 2012, acesta subliniind necesitatea accesului la serviciile de sănătate și de reproducere a fiecărui cetățean, din orice colț al planetei.

La 3 iunie 2016, președintele Institutului Național de Statistică (INS), Tudorel Andrei, declara că populația României va ajunge, potrivit unor scenarii, la 14-15 milioane în următorii 30-40 de ani.

Statisticile Națiunilor Unite (Population Division, 2012 Revision) estimează că vârsta medie a populației României va ajunge la aproape 49 de ani în anul 2050 (proiecția realizată luând în considerare rate medii de fertilitate), de la 40 de ani în anul 2015. În plus, conform acelorași proiecții realizate de ONU, din punct de vedere numeric, populația României va fi de 17,8 milioane de persoane în anul 2050, ajungând la 12,6 milioane în anul 2100.

AGERPRES/(Documentare — Daniela Dumitrescu, Cristian Anghelache, editor: Horia Plugaru)

Angela Similea,Corina Chiriac,Mirabela Dauer & Margareta Paslaru - Pretu...

"În ploaie"

"În ploaie"

Din cer cad lacrimi pe pământ,

Lacrimi argintii.

Văzduhul e-nnorat deplin,

Norii-s fumurii.

Alerg s-o-ntâmpin-n drumul ei 

Cu picioarele desculţe,

Uite prima furtună de vară,

Din cer cad steluţe.

Acum, e linişte şi pace,

O linişte de vis,

Doar picuri se-aud venind

Spre geamul meu deschis.

Vreau să îmbrăţişez iar ploaia,

Iar ea să mă spele de păcate

Şi să-mi şoptească-n fiecare clipă

Vorbe dulci, curate.

Uite, ploaie!

Am venit să te întâmpin

Cu cămaşa-mi veselă şi udă

Dansând sub lacrimile tale.

poezie de Francesca Buta

Astăzi....poezie de Ungureanu Gheorghe

Astăzi

Tu n-ai ştiut să-mi strângi tăcerile în palmă

să duci neliniştită amurgurile-n gânduri,

să laşi privirea-ncet pe tâmpla mea să doarmă

desţelenind pe buze suspinele în rânduri.

Mărturiseai că-ţi pasă de tot ce mă-nconjoară

şi-ai presărat atunci tristeţea-n curcubeie,

fără să-mi spui de păsări ce doar în vise zboară

pentru a prinde clipa şi moartea ta, femeie.

Mi-ai revărsat oceane pe-obrajii ninşi de riduri

şi-ai învelit cu pleoapa un colţ de cer pustiu,

lăsând prin vechi destine regretele drept ziduri

cu porţi de lut închise spre sufletul tău viu.

Astăzi, ca două umbre ne-am rătăcit prin viaţă

şi-mi este dor de tine, de val pierdut în larg,

trăiesc doar începutul când prinse-n dimineaţă

plăceri necunoscute de ţărmul meu se sparg.

Tu cand ai timp,...

Tu cand ai timp,

te mai gandesti la mine,

si cu privirea mai ramai in gol,

rememorand clipe de fericire,

asa cum fac si eu adeseori?

Tu cand ai dor....

mai scotocesti prin minte,

caldura vocii mele s-o asculti,

te mai incearca -aducerile-aminte,

Plăcerea este o floare trecătoare; amintirea, un parfum de durată.