Mănăstirea Curtea de Argeş

Considerată drept una dintre minunile arhitecturale ale acestei ţări, Mânăstirea Curtea de Argeş - monument ctitorit de Neagoe Basarab - poartă, dincolo de cunoscuta legendă a Meşterului Manole, o serie de adevăruri istorice prea puţin cunoscute.   “Pe Argeş în gios,   Pe un mal frumos,   Negru-Vodă trece   Cu tovarăşi zece: Nouă meşteri mari,  Calfe şi zidari   Şi Manoli - zece,  Care-i şi întrece...”   Cine nu ştie frumoasa baladă a meşterului Manole?! Dar câţi dintre noi ştiu adevărul din spatele legendei şi cum îşi leagă Manole numele de edificiul ridicat pe locul fostei Catedrale Mitopolitane, zidită în sec al XV-lea.    “În ziua de Adormirea Maicii Domnului, în anul 1439, pe locul actualei Mănăstiri, era sfinţită Catedrala Mitropolitană, în prezenţa ctitorului ei, Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti. Din nefericire, în anii 1444 şi 1446 au avut loc două cutremure care au afectat grav această catedrală, magnitudinea celui din 1446 fiind estimată de specialişti la 7,5 grade pe scara Richter (tot atunci a fost ruinată şi Cetatea lui Negru Vodă de la Căpăţâneni, cunscuta astăzi drept Poienari, refăcută mai târziu de fiul lui Vlad Dracul, Vlad Draculea  -Ţepeş). Vlad Dracul nu a apucat să refacă catedrala, fiind asasinat împreună cu fiul sau Mircea, în 1447, de către boierii Dăneşti sprijiniţi de Iancu de Hunedoara.”, explică istoricul Ştefan Dumitrache, directorul Muzeului Curtea de Argeş.    Cine este legendarul Manole     Construcţia Mănăstirii Curtea de Argeş a început în 1514, din dorinţa lui Neagoe Basarab de a zămisli aici un lăcaş de o frumuseţe fără seamăn. Iar contribuţia legendarului meşter Manole la ridicarea construcţiei nu e doar folclor.   “În tinereţe, Neagoe Basarab a fost la studii în Italia şi la Constantinopol. La Constantinopol, sultanul Baiazid al II-lea îi încredinţează administrarea construcţiei unei moschei, sarcină de care el s-a achitat strălucit. Constructorul-şef al moscheii este Manoli din Niaesia, care apare, astfel, alăturat de Neagoe Basarab. Se pare că Manoli era armean, astfel explicându-se anumite elemente de arhitectură armeană şi georgiana din construcţia Mănăstirii”, explică directorul Muzeului Curtea de Argeş.

"Adio, mamă patrie, adio!”....poezie de Adrian Paunescu,

"Adio, mamă patrie, adio!” Probabil, mâine-aici va fi pustiu Şi toţi în pribegie vom porni-o. Drum bun, popor pierdut la un pariu, Adio, mamă patrie, adio! În loc să fim o ţară numai fraţi, Simţim, în noua epocă barbară, C-am fost în viaţa noastră blestemaţi S-ajungem chiriaşi la noi în ţară. Din tot ce facem, nu avem nimic, Ne macină străine interese, Făina noastră n-are spor nici pic, Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese. Trăim acelaşi tragic simţământ Sub politicieni şi sub contabili, Că noi, ca neam, avem destinul frânt Şi suntem de prisos şi nerentabili. Umili, ne cerem scuze de la toţi, Că nu ne-au chinuit destul în viaţă, Şi ne conduc nişte fanarioţi. Ce pe cei mici trădarea îi învaţă. Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi, Când am ajuns în ţara noastră slugi Şi suntem cerşetori la noi acasă? Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum, Dispuşi să emigreze, se arată, Mormintele se pregătesc de drum, În România deromânizată. Sus-puşii nu mai au nimica sfânt, Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă, Nu mai avem nici fabrici, nici pământ, Vorbim şi limba noastră-n altă limbă Şi-acum, se aude clopotul final. Vin vremuri de urgie şi de grindini Şi este seara ultimului bal, Din zori, vom fi români de pretutindeni. Probabil, mâine – aici va fi pustiu Şi toţi în pribegie, vom porni-o, Drum bun popor pierdut la un pariu, Adio, mamă patrie, adio!  Adrian Pãunescu

"Am deschis fereastra sufletului şi am lăsat  să pătrundă lumina naturală a soarelui şi  căldura razelor sale.  Am aruncat răutate şi ură şi am făcut loc  dragostei şi armoniei...şi ştiţi ce am remarcat,  viaţa a prins culoare..."