La multi ani Nicolae ,Nicoleta,Nico,....

Povestea lui Moş Nicolae.

 Moş Nicolae este adorat de copiii din lumea întreagă pentru cadourile aduse în fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie. Moş Nicolae este de fapt Sfântul Nicolae, un personaj real. Sfântul Nicolae a fost un episcop din Myra, iar ziua de 6 decembrie îi este închinată lui, deoarece se crede că a încetat din viaţă la această dată, în anul 342.

În noaptea de 5 spre 6 decembrie se spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care dorm şi sunt cuminţi, lăsându-le în ghetuţe dulciuri şi alte daruri, însă tot el este acela care-i pedepseşte pe cei leneşi şi neascultători. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată. De altfel, povestea darurilor împărţite pe furiş în această noapte începe din vechime.

Se spune că însuşi Sfântul Nicolae a ajutat trei fete sărmane din oraşul său, aducându-le dar de zestre, noaptea, fără a fi văzut. Casa în care trăiau cele trei surori era mai mult decât săracă, scrie desprecopii.com. Tatăl lor plănuia să-şi vândă fetele, crezând că astfel se va chivernisi. Plânsetele şi rugăminţile fiicelor sale nu l-au înduplecat pe bătrânul cu suflet negru. Sfântul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinţa sa. Noaptea, pe furiş, el a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reuşit să se mărite curând. La fel a făcut Moşul şi în următorii doi ani, iar sora cea mijlocie şi apoi cea mică au reuşit să se aşeze la casele lor. De atunci şi până în zilele noastre, în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, cei dragi nouă, şi în special copiii, primesc daruri de la Moşul.

Profetul (fragment)

Profetul (fragment)

Iar o femeie care purta un prunc în braţe

spuse: "Vorbeşte-ne despre Copii".

Şi el glăsui.

"Copiii voştri nu sunt copiii voştri.

Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea

însăşi îndrăgostită.

Ei vin prin voi dar nu din voi,

Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.

Puteţi să le daţi dragostea, nu sunt şi gân-

durile voastre,

Fiindcă ei au gândurile lor.

Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,

Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei

de mâine, pe care voi n-o puteţi vizita nici

chiar în vis.

Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi

să-i faceţi asemenea vouă,

Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici ză-

boveşte în ziua de ieri.

Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca

nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi.

Pe drumul nesfârşirii Arcaşul vede ţinta

şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca

săgeţile-I să poată zbura iute şi departe.

Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului,

să vă aducă bucurie,

Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare,

tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic."

poezie celebră de Khalil Gibran