Buna dimineata!

 

E toamnă,

 E toamnă, e foşnet, e somn...

Copacii, pe stradă, oftează;

E tuse, e plânset, e gol...

__

G. Bacovia

 Opera de arta trebuie sa fie creata ca si o crima perfecta-fara pata si fara urma de autor...

Constantin Brancusi

Cuvant pe gand

 Cuvant pe gand

Îmi pun în gând să spun doar un cuvânt,

Atunci când n-ar mai fi nimic de spus,

Când vorba lumii-n vorbe a ajuns,

Precum un gând în lumea lui de gând.

Dar gândul uită-ades ce-n el am pus,

C-aşa e gândul, mare şi uituc,

Şi nu ştiu pe ce cale s-o apuc...

Cuvântu-i gol, când nu-i nimic de spus..

De aceea, azi, aş prefera să tac,

Să las cuvântul singur şi pierdut,

Să fac din el ce gândul n-a făcut

Şi, din tăceri, un nou cuvânt să fac.

Cuvântul lumii nu-i pogon de lut,

Nu-l sapi, nu-l uzi şi nu-l frămânţi uşor,

Şi nu e nici ca apa de izvor,

Din care, poate, viaţa s-a născut..

Dar, câteodată, multu-i prea puţin,

Hotar ce n-aparţine nimănui,

Noian de necuvinte puse-n cui

Când vorbele prin vorbe se-întreţin.

Cuvântul este gând şi gându-i precuvânt,

Nu pot să le despart nici să le-adun,

Pe unu-l iau pe altul doar îl pun

Acolo unde timpul stă la rând

Când este doar întunecos şi gol,

Cuvântul se desprinde de pământ,

Pluteşte ca o frunză dusă-n vânt

Şi-adună piatră, iarbă şi nămol

Dar, uneori, e luminos şi plin

Îşi umple ochii care văd şi dor,

Aduce-n casă gândul călător,

Dar are gust de frunză de pelin

Când vorba lumii-i un cărbune stins,

Pământ secat, cu vreascuri şi ciulini,

Cuvântul nu mai prinde rădăcini,

Căci, peste gând, deşertul s-a cuprins.

Şi rătăceşte singur şi stingher

Pe unde-a fost, pe unde n-a ajuns,

Prin locu-n care alt cuvânt l-a dus,

Când mai era şi el cuvânt sub cer.

Cuvântul e cuvânt şi gându-i gând,

Nu vreau să le separ, nici să le-adun,

Nici la vreun test nebun să le supun,

Căci ceru-i cer, pământul doar pământ.

George Vaduva