luni, 30 mai 2016
Uimire ...poezie de Mariana Rogoz Stratulat
Uimire
Ei mergeau
unul spre altul
fără să se cunoască,
fără să se vadă.
Fiecare
cu nopţile lui...
În zori s-au privit uimiţi,
şoptindu-şi:
- iubita mea...
- iubitul meu...
Ea îi mângâia ochii cerului,
el o săruta
cu focul dorului,
cu răcoarea gândului...
Au adunat împreună
cuvintele,
apele,
clipele.
Ea i-a dat iubirea,
el, o frunză de smochin...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Un secret mi-a spus bunica: „Crizantema, tufănica, Flori de toamnă se numesc, Că atunci ele-nfloresc.” Dar vă spun acum ...
-
Ninge, ninge ninge ninge viscoleste si zapada mereu creste vantul bate lasa bata mergem cu toti la olalta hainel...
-
Satul meu Mi-e dor de satu-n care m-am născut. Îl port ,mereu, la mine-n gând. Uliţa copilăriei,îndepărtată, În satu-n care...