Mostenire ....poezie de Octavian Goga poetul

Octavian Goga şi Aurelia Russu Mostenire Într-un amurg primăvăratic, Într-un amurg cu flori de tei, Tu mi-ai trimis întâia rază Din ochii mari şi farisei… Eu nu ştiam unde ţi-e calea Şi nu ştiam de unde vii, Solie mândră rătăcită  La pragul unei curţi pustii. O clipă te-am simţit aproape Ca strălucirea unui fulg. Te-ai dus apoi – şi eu zadarnic Aş vrea din minte să te smulg. Dar cu fiorul clipei mute, De-atunci eu sufletu-mi alint, Ea-mi ţese zbuciumul de-aievea Şi-mi ţese visele ce mint. Mă-ntreb: ce soartă rea mă face Un rob de-a pururi să-ţi rămân, Să-şi ard-o veşnicie-n mine Făclia dorului păgân? Pesemne noi odinioară În alte lumi ne-am cunoscut Şi-n noua întrupare-aducem Un strop din vechiul nostru lut. Tu vii cu vechea stăpânire În fulgerul unei priviri, Pe când pe mine mă supune Blestemul tristei moşteniri.

15 mai1838 s-a născut pictorul şi desenatorul Nicolae Grigorescu

15 mai1838  s-a născut pictorul şi desenatorul Nicolae Grigorescu, considerat unul dintre întemeietorii picturii române moderne şi unul dintre cei mai importanţi impresionişti români; peisagist şi portretist; a realizat şi picturile murale pentru mânăstirile Căldăruşani (1854-1856), Zamfira (1857) şi Agapia (1858-1861); împreună cu Carol Popp de Szathmary, Sava Henţia şi George Demetrescu-Mirea,  a participat la Războiul de independenţă (1877-1878), imortalizând pe carton, apoi pe pânză, acţiunile soldaţilor români; membru de onoare al Academiei Române .Nicolae Grigorescu (n. 15 mai 1838, Pitaru, judeţul Dâmboviţa, d. 21 iulie 1907, Câmpina) este primul dintre fondatorii picturii române moderne, urmat de Ion Andreescu şi Ştefan Luchian, devenit un simbol pentru tinerele generaţii de artişti care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să identifice şi să aducă la lumină valorile spiritualităţii româneşti.Nicolae Grigorescu se naşte în satul Pitaru (judeţul Dâmboviţa), fiind al şaselea copil al lui Ion şi al Mariei Grigorescu. În 1845, când îi moare tatăl, familia se mută la Bucureşti, în mahalaua Cărămidarilor, în casa unei mătuşe.  După o timpurie ucenicie (1848-1850), în atelierul pictorului ceh Anton Chladek, execută icoane pentru bisericile din Băicoi şi mănăstirea Căldăruşani.  În 1856 realizează compoziţia istorică Mihai scăpând stindardul, pe care o prezintă domnitorului Barbu Ştirbei, împreună cu o petiţie prin care solicită ajutor financiar pentru studii. În anii 1856-1857 pictează biserica nouă a mănăstirii Zamfira (judeţul Prahova), apoi, până în anul 1861, biserica mănăstirii Agapia.  La intervenţia lui Mihail Kogălniceanu, care îi apreciază calitatea picturii, primeşte o bursă pentru a studia la Paris.În toamna anului 1861, tânărul Grigorescu pleacă la Paris unde intră la Şcoala de Belle-Arte, frecventând atelierul lui Sebastien Cornu, unde este coleg cu Renoir. Conştient de propriile-i lacune în formaţia artistică, va studia în primul rând desenul şi compoziţia.Părăseşte însă curând acest atelier şi, atras de concepţiile artistice ale Şcolii de la Barbizon, se stabileşte în această localitate, desăvârşindu-şi educaţia pictorală prin asimilarea experienţei unor artişti ca Millet, Corot, Gustave Courbet şi Théodore Rousseau. Influenţat de acest mediu artistic, Grigorescu este preocupat de însuşirea unor modalităţi artistice novatoare de expresie în atmosfera cultului pentru pictura "en plein-air", ce pregăteşte apropiata afirmare a impresioniştilor.   În cadrul "Expoziţiei Universale" de la Paris (1867), participă cu şapte lucrări, expune la Salonul parizian din 1868 tabloul Tânără ţigancă, revine de câteva ori în ţară şi, începând din 1870, participă la Expoziţiile artiştilor în viaţă şi la cele organizate de "Societatea Amicilor Bellelor-Arte". În anii1873-1874 face călătorii de studii în Italia (Roma, Napoli, Pompei), Grecia şi la Viena.  În 1877 este convocat să însoţească armata română în calitate de "pictor de front", realizând la faţa locului în luptele de la Griviţa şi Rahova desene şi schiţe, ce vor sta la baza unor compoziţii.Din 1879 până în 1890, lucrează îndeosebi în Franţa, fie în Bretania la Vitré, fie în atelierul său din Paris. Revenit în ţară, deschide mai multe expoziţii personale la Ateneul Român între anii 1891 şi 1904.   Din 1890 se stabileşte la Câmpina şi se dedică preponderent subiectelor rustice, într-o nesfârşită variaţie a motivului, pictează potrete de ţărănci, care cu boi pe drumuri prăfuite de ţară şi numeroase peisaje cu specific românesc. În 1899 este numit membru de onoare al Academiei Române.Nicolae Grigorescu se stinge din viaţă la 21 iulie 1907 la Câmpina. În atelier, pe şevalet, se afla ultima sa lucrare, neterminată, Întoarcerea de la bâlci. http://picturi.art-zone.ro/picturi_celebre/pictori-nicolae_grigorescu.html

Artiștii lumii...voce Walter Ghicolescu,versuri: Clara Mărgineanu

Artiştii lumii încearcă să înoate Chiar sub asfalt, când sunt respinşi sau trişti Pot fi bolnavi, ciudaţi, dar peste toate, Iubiţi divinitatea din artişti! Agonizează smirna în lavandă Le-nmiresmează clipa, Duhul Sfânt, Ei dăruiesc o altfel de ofrandă Prin pâinea rumenită în cuvânt Sunt când pe-un colţ de stea, când rătăciţi Lucizi, însinguraţi sau fantezişti Să îi iertaţi şi-apoi să-i ocroţiţi Căci poate, nici n-au vrut să fie artişti. Artiştii lumii Merg pe Titanic Durerea lumii O simt organic Doar ei rezistă Şi prin minune Din naufragiu, Refac o lume.

Dascalita....poezie de Octavian Goga

.

Octavian Goga şi Aurelia Russu Maramureşul are şi el poveştile lui de dragoste. Cea mai cunoscută poveste de dragoste de pe meleagurile maramureşene este cea dintre poetul Octavian Goga şi Aurelia Russu, prima învăţătoare din Maramureş care a predat la elevii din Bontăieni peste 30 de ani. Cea mai frumoasă poveste de dragoste a Maramureşului, cu final nefericit, este cea dintre poetul Octavian Goga şi Aurelia Russu, cunoscută de toată lumea drept „Dăscăliţa“ lui Goga. Povestea iubirii dintre cei a început în micul sat Bontăieni, unde se află de altfel şi casa „Dascăliţei“ lui Goga. Casa cu pricina a servit drept şcoală câteva zeci de ani. Potrivit informaţiiilor furnizate de către Primăria Dumbrăviţa, Aurelia Russu a fost prima învăţătoare din Maramureş, originară din părtile Braşovului. În februarie 1900, Aurelia Russu participă la o nuntă în apropierea Braşovului, unde-l cunoaşte pe Octavian Goga, întâiul mare poet al generaţiei Unirii de la 1918. Între cei doi se infiripă o poveste de dragoste, fără un final pe măsură, din cauza apartenenţei religioase a familiilor lor. Atunci poetul avea 19 ani, iar dăscăliţa 18. Cei doi ţin legătura prin corespondenţă, până în 1903, în tot acest timp  Aurelia Russu primind de la poet nu mai puţin de 51 de scrisori. Dascalita Când, tremurându-şi jalea şi sfiala,  Un cânt pribeag îmbrăţişează firea,  Şi-un trandafir crescut în umbră moare,  Şi soare nu-i să-i plângă risipirea,  Eu plâng atunci, căci tu-mi răsai în zare,  A vremii noastre dreaptă muceniţă,  Copil blajin, cuminte prea devreme,  Sfielnică, bălaie dăscăliţă.

Regina nopţii... Muzica si versuri Alexandru Andries

Regina nopţii Fereastra scîrţîie, şi el Se scoală într-un cot niţel Şi zice: „Închide fereastra !” Afară-i toamnă şi-i tîrziu, De frunze, parcul e pustiu Şi nimeni pe-alei… „Un troleibuz se-aude-aici !” „Dar geamul e închis!” „Ce zici ?” „Poftim ?” prietenu-ntreabă. Regina nopţii a plecat C-un alt băiat… C-un alt băiat…

Un simplu trecator....voce Gabriel Cotabita

Un simplu trecator Sunt doar un simplu trecator prin lumea aceasta calator, ma insoteste, desi nu as vrea, singuratatea mea. Pe strada vietii trec si eu si uneori mi-e pasul greu… Nu-i pasa nimanui ce simt sau ce-mi doresc… Oare cui sa-i povestesc? Daca maine sau intr-o zi, un suflet singur, ca mine, m-ar opri, ii voi aduce tot ce am eu in dar, o speranta, pe care o port in buzunar! Ca mine, insule pustii, pe-oceanul vietii, mii si mii, inchid in ele, in tacerea lor, povestea unui trecator! Dar daca maine sau intr-o zi,… Nu sunt sarac si nici invins, cat timp mai am macar un vis si o speranta, ca, poate-n calea mea, m-asteapta, totusi, cineva!

"Este prea multă fericire și prea multă nefericire în suișurile și scoborâșurile iubirii și inima e prea îngustă dimensiunilor ei. " Emil Cioran