Buna dimineat!

 

Simbolul salciei de Florii

 

Ca o tradiție nemuritoare, din primele veacuri creștine și până în ziua de astăzi, ramurile de salcie sau de finic sunt binecuvântate de preoți la finalul slujbei de Florii în toate Bisericile și mănăstirile din cadrul Bisericii Ortodoxe, iar credincioșii care participă la slujbă le iau și le duc în casele lor, așezându-le la icoane, în colțul de rugăciune, sau păstrându-le în alt loc curat. Semnificația acestui gest este una profundă: credincioșii Îl primesc pe Hristos în casele și în sufletele lor în această zi care marchează începutul Săptămânii Mari cu deosebită bucurie, așa cum au făcut și evreii de odinioară la Ierusalim, însă cu o diferență care „face diferența”: bucuria de la o săptămână distanță a Învierii din morți a Mântuitorului.Așadar, fie că purtăm în mâini ramuri de finic, măslin sau salcie, în ziua Floriilor să ducem la casele noastre aceste simboluri ale biruinței și ale nemuririi, bucuroși că am reușit să biruim ispitele din timpul postului, că am primit iertarea păcatelor la scaunul de spovedanie, în fața icoanei lui Hristos, prin pocăință și prin săvârșirea tuturor faptelor bune. Nu doar în această zi, ci de peste două mii de ani, fiecare dintre noi continuă să fie un cetățean al Ierusalimului care l-a primit pe Hristos. Cum? Cântând la fiecare Sfântă Liturghie, înainte de sfinţirea Cinstitelor Daruri, precum odinioară, ierusalimitenii: „Osana întru cei de sus. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!”.

Drum crucial poezie de Ion Minulescu

 

“Fantana copilariei”

 “Fantana copilariei”

de Florenta Albu

Miroase iar gradina-a maghiran

Si campurile mari dospesc in soare

Si mama-si lasa mainile infainat

Pe geamul napadit de rasarit.

Acasa – cum se-ntoarce timpul

In cumpana fantanii din batatura noastra;

Ma plec spre-adanc si apa face cercuri

Si se aude ciutura umplandu-se –

Si-n limpezime, chipul meu uitat,

Transfigurat se-ntoarce, din timp,

Sa ma priveasca;

E-o apa vie care urca si se clatina,

In ochii mamei si in ochii mei;

E-o lipezime care se aduna

Departe-n campul sagetat de rasariri

Si-n urma de copita-a iezilor

E-un soare mic – si-n fiecare urma rade

Cu dinti de lapte, minunandu-se, copilul.

Si clopotele bat in vazduhul inalt,

Si in fantani si-n ochii intorsi din vreme.

Te rog O ! măicuță

 Te rog O ! măicuță ... din sufletul meu ,

Să te rogi la Iisus ... că e Fiul tău !

Și să-i ceri măicuță cu a ta-ndurare ,

Pentru mine maică tu să-i ceri iertare !

Contract cu mine

 Contract cu mine

N-am să mai fac din lacrimi risipă,

Am să le vând, le dau pe-un curcubeu,

Și am să-l rog frumos pe Dumnezeu

Să-mi dea puteri în fiecare clipă!

N-am sa mai plâng de fericire,

Chiar dacă ea mai greu e de găsit,

De mângâi doar un suflet necăjit,

Aceasta-mi va fi marea mulțumire!

Nu mai aștept minuni neintâmplate.

Minune e chiar faptul că... exist,

Că încă pot, că vreau și că rezist,

În ciuda greutăților purtate!

N-am să mai fac din lacrimi risipă,

Am învățăt să zbor cu o... aripă!

Licuta Pântia