La mulți ani!

Ce semnifica salcia de Florii?

Traditia populara romaneasca atribuie salciei gestul de smerita aplecare in fata Domnului Iisus Hristos, semnifica reinvierea naturii prin inflorirea salciei, a pomilor fructiferi si a florilor, in general. Ramurile de salcie sunt un simbol al fertilitatii si vegetatiei de primavara si amintesc de ramurile de finic şi de maslin cu care a fost intampinat Iisus in Ierusalim. Salcia invoca sentimentul de tristete si de blanda mangaiere sufleteasca, fiind pusa in stransa legatura cu Fecioara Maria:

Legenda salciei plangatoare
Se zice că, demult, salcia plângătoare era un arbore înalt şi mândru, cu ramurile îndreptate spre cer.În acea vreme, Pilat a poruncit ca Iisus Hristos să fie chinuit de ostaşii romani. Aceştia şi-au scos săbiile cele ascuţite, au intrat într-o grădină, unde au văzut o salcie zveltă, şi au început să taie din aceasta mai multe nuiele, cu care doreau să-l bată pe Iisus. Salcia nici nu bănuia la ce o să folosească ramurile sale, iar sufletul i s-a făcut mic, cât o furnică, când a văzut cum cruzii romani i-au smuls haina lui lisus, lăsându-i spatele gol, apoi l-au legat cu frânghii de copac şi au început să-1 lovească cu nuielele pe spinare, până a început să-i dea sângele din răni. Iisus nu a plâns deloc şi a îndurat cu mândrie chinurile.Salcia, văzând cum păgânii râdeau şi-l batjocoreau pe Mântuitor, s-a ruşinat foarte tare că ea, neştiutoarea, îşi dăduse ramurile ostaşilor romani pentru a-l biciui pe El, şi de atâta ruşine, a hotărât ca ramurile sale întinse spre soare să se îndoaie spre pământ.Se spune că, după acea întâmplare, copacul cel falnic s-a prefăcut, de ruşine, într-o salcie plângătoare şi stufoasă.De atunci, oamenii plantează salcia la mormintele din cimitire

Semnificaţii si obiceiuri legate de cea mai importantă sărbătoare ce vesteşte Paştele

Floriile la români 

Cu o saptamana inainte de Paste ortodocşii, sarbatoresc Floriile sau Duminica Stâlpărilor, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele, rememorând intrarea lui Iisus în Ierusalim şi sărbătorindu-i, totodată, pe cei cu nume de flori.  

Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor (ramurile de palmier sau finic, cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, n.r.) este una dintre cele 12 sărbători împărăteşti din cursul anului bisericesc. 

Menţionată, pentru prima dată, în secolul al IV-lea, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, oraşul unde a şi început să fie celebrată, a cuprins, în scurt timp, întreaga lume creştină, fiind celebrată cu mare fast. Strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania, această duminică îi pregăteşte pe credincioşii ortodocşi pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Hristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.

Totodată Floriile deschid săptamâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşti, cunoscută sub numele de "Săptămâna Mare", după cele 40 de zile de post. Din punct de vedere liturgic, din aceasta zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl "petrec" pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere, a explicat  părintele Constantin Stoica.

 

De Florii se mănâncă peşte, fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri. 

Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, Iisus Hrisos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte. După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim.

Sâmbăta din ajunul sărbătorii este cunoscută şi ca Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletele celor decedaţi, încheindu-se acum Sărindarele, adică pomenirea morţilor făcută în fiecare sâmbătă din Postul Mare.

Sărbătoarea Floriilor este una de bucurie pentru populatia creştină, dar cu înţelegerea faptului că zilele ce urmează sunt unele ale tristeţii.

De Florii...poezie de Violetta Petre

De Florii

Au venit Floriile, luminând câmpiile

Să vestească Sărbătoare, până dincolo de mare.

Cântă florile-n fereastră, râde floarea cea albastră,

Violeta-i mândră tare, c-a primit dar de la soare.

Sălcioara-şi pregăteşte ramul, astăzi se sfinţeşte

Să aducă-n case soare, pentru marea Sărbătoare.

La mulţi ani, oameni cu nume de flori!

Să fiţi sănătoşi şi frumoşi, ca florile, al căror nume îl purtaţi!

Violetta Petre