Ochii îmi sunt o turmă care paşte stele.... poezie de Gavriil Stiharul

Ochii îmi sunt o turmă care paşte stele Ochii îmi sunt o turmă care paşte stele la hotarul cerului, unde, prin altare, luceferii ard sacru ca o lumânare, din fire sfinţite se ţes în zori perdele. La răscrucea de pleoape sună ghioceii, se clatină lumina de lună şi se frânge, din luncă se aude salcia cum plânge când iarba se-nroşeşte şi behăie mieii. poezie de Gavriil Stiharul

Ghiocelul vestitor....poezie de Ioana Voicilă Dobre

Ghiocelul vestitor Ghiocel, alb şi plăpând vii cu primăvara-n gând, cu iubirea în petale şi cu soarele pe vale! Iar din ochii primăverii înverziţi în faptul serii, dintr-un bulb miraculos răsari ghiocel, voios! Curajos de când te ştiu, alungi iarna în pustiu dar păstrezi din haina sa, albul în petala ta! poezie de Ioana Voicilă Dobre