marți, 9 august 2022
Frumuseţea sufletului străluceşte...
FEMEIA DE LA ȚARĂ
FEMEIA DE LA ȚARĂ
O femeie de la țară
Duce cea mai grea povară.
Și lucrează ca nebuna,
Doar să fie în rând cu lumea.
Mânuește vara sapa
Și iarna din greu lopata.
Muncește-n câmp primăvara-
Cât șapte, din zori pân seara.
Toamna-i la cules de roadă
Pe lanuri și prin livadă.
Ba duce-o normă de sfeclă,
Ba trage coada la greblă.
I-aleargă picioarele
Pe toate ogoarele.
Dar când se întoarce la chindii,
-Vai și amar de capul ei!
Acasă -găini, purcei,
Și vre-o patru puradei
Care cu gura căscată
O așteaptă să-i hrănească!
Repede le pune-n oală.
Vre-o două-trei sârme spală.
Pune mâna pe mătură
Și țoalele le scutură...
De-ar fi și noaptea lumină,
Cred că n-ar avea hodină.
Chiar de întinde cât o sută,
De oboseală nu-i frântă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Definiția prieteniei -
"Dacă într-o zi îți vine să plângi, caută-mă… Nu promit să te fac să râzi, dar pot să plâng cu tine. Dacă într-o zi îți vine să fugi, c...

-
Ninge, ninge ninge ninge viscoleste si zapada mereu creste vantul bate lasa bata mergem cu toti la olalta hainel...
-
Un secret mi-a spus bunica: „Crizantema, tufănica, Flori de toamnă se numesc, Că atunci ele-nfloresc.” Dar vă spun acum ...
-
Satul meu Mi-e dor de satu-n care m-am născut. Îl port ,mereu, la mine-n gând. Uliţa copilăriei,îndepărtată, În satu-n care...