Buna dimineata!

 

Viața e o luptă continuă... cazi, suferi, te ridici. Important nu este să învingi, ci să te ridici de fiecare dată și să arăți că nu poți fi înfrânt!

 

Omagiu

 

OMAGIU...

_______________________________________________

Lacul codrilor albaștri plânge-n iarnă pe cavou,

Plâng și plopii-n deal pe Bucium fără soț și fără El,

Nu au trecerea să-i cânte, un ilustru menestrel...

Suferă și mult tânjește teiul sacru din Copou.

Dacă ramuri bat în geam, nu e vers nu e penel,

Să-i picteze nemurirea într-un ireal tablou,

Buciumul cu jale sara, l-auzim ca un ecou,

Și de câte ori iubito, De-aș avea... ar fi la fel.

Ei...! Și dacă va apare în aceste timpuri noi,

Cât la critici ar răspunde Epigonii-n versul lor?

Doina ar avea răsunet, și Mai am un singur dor,

Când se leagănă toți codri și-nainte și-napoi.

Și din valurile vremii, te întreb: De ce nu-mi vii?

Tu Luceafăr, tu speranță a întregii Românii.

Nicu Stancu

Grafica: Mihai Cătrună

EMINESCU

 

Ion Ionescu-bucovu

EMINESCU

Puneți-l pe Eminescu la icoană,

Lângă Maica Precista,

Să nu uitați de el după ce-i trece acestă zi,

El ne-a învățat să iubim,

El ne-a învățat să suferim,

El ne-a învățat să ne bucurăm,

El ne-a învățat să murim,

El ne-a învățat că timpul trece

Și cu el trecem și noi,

El ne-a învățat

Că avem o țară cât limba română,

Frumoasă și plină de mister,

Că a răzbit prin vârtejurile istoriei,

Până astăzi,

Până astăzi...

El ne-a arătat

Ce frumos miroase floarea de tei

Și ce frumos foșnesc plopii,

Și ce frumoase sunt

Nopțile cu lună,

El ne-a învățat

Că visul este cea mai frumoasă poezie,

El ne-a adus foșnetul codrului în casă

Și ne-a mai învățat

Că cea mai frumoasă avere a omului

Este virtutea...

1Carmen Patriche

1 comentariu

Îmi place

Comentează

Distribuie

 

La steaua

 

La steaua

La steaua care-a răsărit

E-o cale-atât de lungă,

Că mii de ani i-au trebuit

Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum

În depărtări albastre,

Iar raza ei abia acum

Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie:

Era pe când nu s-a zărit,

Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor

Pieri în noapte-adâncă,

Lumina stinsului amor

Ne urmăreşte încă.

Eminescu