Fereastra sufletului

"O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit. În prima dimineaţa din noua casă, în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon. – Ce cearșafuri murdare întinde vecina noastră pe balcon…! Cred că are nevoie de un detergent mai bun sau poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile! Soţul ei privi şi rămase tăcut. Scena aceasta se repeta de fiecare dată când vecina întindea cearceafurile și rufele, în fiecare săptămână. După o perioadă femeia rămase surprinsă văzând într-o zi că vecina sa întindea cearceafuri mult mai curate şi îi spuse soţului ei: – Priveşte bărbate, în sfârșit femeia asta a învăţat și ea să spele rufele! O fi învăţat-o o altă vecină? Soţul ei îi răspunse: – Nu draga mea, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre! Şi în viaţă este tot aşa! Totul depinde de  curăţenia ferestrei sufletului nostru, prin care observăm faptele. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul, pentru a putea vedea limpede. Atunci am vedea mai limpede curăția sufletească a celorlalţi. Fără îndoială azi… te văd mult mai bine ca ieri!

Balada....poezie de Nicolae Dabija

Balada

Cât trăim pe-acest pământ
Mai avem un lucru sfânt:
O câmpie, un sat natal,
O clopotnita pe deal.
Cât avem o țară sfântă
Si un nai care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt,
Mai există ceva sfânt.
Cat padurile ne dor
Si avem un viitor,
Cat trecutu-l tinem minte -
Mai exista lucruri sfinte.
Cat Luceafarul rasare
Si in cer e sarbatoare
Si e pace pe pamant
Mai exista ceva sfant.
Cat avem un sat, departe,
Si un grai ce n-are moarte,
Cat ai- cui zice „parinte!"
Mai exista lucruri sfinte.
Cat durea-ne-vor izvoare
Ori un cantec ce dispare,
Cat mai avem ceva sfant
Vom trai pe-acest pamant.

La Bucovina....poezie de Mihai Eminescu

La Bucovina  N-oi uita vreodată, dulce Bucovină, Geniu-ţi romantic, munţii în lumină, Văile în flori, Râuri resăltânde printre stânce nante, Apele lucinde-n dalbe diamante Peste câmpii-n zori. Ale sorţii mele plângeri şi surâse, Îngânate-n cânturi, îngânate-n vise Tainic şi uşor, Toate-mi trec prin gându-mi, trec pe dinainte, Inima mi-o fură şi cu dulci cuvinte Îmi şoptesc de dor. Numai lângă sânu-ţi geniile rele, Care îmi descântă firul vieţii mele, Parcă dormita; Mă lăsară-n pace, ca să cânt în lume, Să-mi visez o soartă mândră de-al meu nume Şi de steaua mea. Când pe bolta brună tremură Selene, Cu un pas melodic, cu un pas alene Lin în calea sa, Eol pe-a sa arpă blând răsunătoare Cânt-a nopţii dulce, mistică cântare, Cânt din Valhala. Atunci ca şi silful, ce n-adoarme-n pace, Inima îmi bate, bate, şi nu tace, Tremură uşor, În fantazii mândre ea îşi face cale, Peste munţi cu codri, peste deal şi vale Mână al ei dor. Mână doru-i tainic colo, înspre tine, Ochiul îmi sclipeşte, genele-mi sunt pline, Inima mi-i grea; Astfel totdeauna, când gândesc la tine, Sufletul mi-apasă nouri de suspine, Bucovina mea!

"Fericire trecătoare? Toate sunt aşa, fie că durează o săptămână sau treizeci de ani, vărsăm aceleaşi lacrimi când vine ultima zi şi am fi în stare să acceptăm osânda veşnică numai pentru a mai avea drept la încă o zi..."  Amin Maalouf

Femeia, de fapt, doreste să fie stăpâna propriei sale vieti!

"Un împarat a prins un tânăr supus care vâna pe domeniul lui. L-a aruncat în temnită si i-a spus că-l va elibera dacă va raspunde la intrebarea: Ce vrea de fapt femeia? Tânărul si-a chemat si a intrebat mama, sora, verisoara, vecina, dar nici una n-a putut să-i dea un răspuns corect. În fine, a chemat si o vrajitoare bătrână si urâtă. Aceasta i-a promis că-i va spune raspunsul corect cu conditia ca după ce va fi eliberat sa o ia de sotie. Neavând altă solutie tânărul a acceptat. Răspunsul dezvăluit de vrajitoare a fost:   Femeia, de fapt, doreste să fie stăpâna propriei sale vieti! Împaratul l-a eliberat imediat. A urmat nunta si noaptea nuntii. Însă nu mică i-a fost mirarea când în pat a găsit o fată tânără si deosebit de frumoasă care i-a spus: – Pentru că te-ai tinut de cuvânt, jumătate de zi voi fi bâtrănă si urătă, iar cealaltă jumătate voi fi ca acum. Urmează ca tu să alegi în care jumătate de zi să fiu tânără si în care să fiu bătrână. Tânârul căzu pe gânduri: să râdă toti de el văzându-l cu o bătrână si urâtă, iar noaptea să petreacă cele mai plăcute clipe alături de o tânără fermecatoare, sau să se plimbe ziua cu cea mai frumoasă fată printre oameni, iar noaptea… În cele din urmă tânărul i-a spus să aleagă ea cum crede că e mai bine. Imediat a venit si răspunsul: – Voi fi tot timpul tânără si frumoasă pentru că am găsit barbatul care mi-a dat libertatea de a fi stăpână pe propria mea viată. Morala : „Spiritul liber este precum o femeie frumoasă: ademeneşte toate sufletele, dar se dăruieşte cu adevarat celui ce-i respecta libertatea de a fi”.

Fii un dar pentru oricine care-ţi intră în viaţă şi pentru oricine în a cărui viaţă intri

"Fii o lumină asupra omenirii şi nu îi face rău. Încearcă să construieşti, nu să distrugi. Cum? Prin exemplul tău luminos. Caută numai bunătatea. Vorbeşte numai în adevăr. Acţionează numai în dragoste. Trăieşte Legea Iubirii acum şi mereu. Dă totul, nu pretinde nimic. Evită tot ce e nedemn. Nu accepta inacceptabilul. Fă din fiecare moment al vieţii tale o revărsare de iubire. Foloseşte fiecare clipă ca să gândeşti gândul cel mai înalt, să spui cuvântul cel mai înalt, să faci fapta cea mai înaltă. Adu pace pe pământ, aducând pace celor a căror viaţă o atingi. Îmbrăţişează fiecare împrejurare, însuşeste-ţi fiecare vină, împărtăşeşte fiecare bucurie, contemplă fiecare mister, pune-te în pielea fiecăruia, iartă orice jignire, vindecă fiecare inimă, respectă adevărul fiecărei persoane, iubeşte Dumnezeul fiecărei persoane, protejează drepturile fiecărei persoane, păstrează intactă demnitatea fiecărei persoane, promovează interesele fiecărei persoane, îngrijeşte-te de nevoile fiecărei persoane, acceptă că fiecare persoană este sfântă, scoate în evidenţă cele mai mari daruri ale unei persoane!" Neale Donald Walsch – Conversaţii cu Dumnezeu,