Strămoşii tăi au ostenit la coasă
şi dorm acum sub ierburi şi sub brazi.
În semn de doliu munţii îşi aştern
peste morminte umbra la amiazi.
E rândul meu să mă întorc la ei
şi-ţi las ce mi-au lăsat înaintaşii.
O sete dureroasă de urcuş
şi-un dor înalt, înalt ca Făgăraşii.
Octavian Paler
