Trăim virtual!

Trăim virtual

Am privit spre oameni

şi-am văzut durere,

tristeţe in ochi,

singurătate

şi neiubire.

Trecem nepăsători

pe lângă vieţi încătuşate

de neputinţe

fără să avem tăria

de a le vorbi.

Ne izolăm întro altă lume,

scriem pe bloguri despre tot şi toate

dăm sfaturi de credinţă

şi de trăire...

Avem N prieteni pe facebook,

am devenit dependenţi de liku-rile lor

ca de mângâierile celor apropiaţi.

Comunicăm şi-i iubim

fără să-i fi văzut vreodată,

le împărtăşim sentimentele,

ne îmbrăţişăm virtual

dar ne este din ce în ce mai greu

să dăm o îmbraţişare

adevărată,

celui de lângă noi.

Uneori,

cu un singur clik

cineva te poate sterge

ca şi cum

n-ai fi existat niciodată.

Zi de zi, în lumea reală,

cineva pleacă de lângă noi

mai sărac cu un zâmbet

o vorbă bună,

în iubire.

Sam Fleming

Dorul poate fi asociat cu o melodie extraordinara

 "Dorul poate fi asociat cu o melodie extraordinara, muzica sufletului si intregii mele vieti.Cu fiecare repetitie a melodiei in tacere, se scrie cite o fila din pagina melancolica a vietii.Se infiripa sensul adevarat pe care toti il cautam de foarte mult timp.Melancolic dorul suna, mai incet tot mai incet, iar melodia vietii devine prietena cea mai buna care ne induioseaza inimile cu acordurile sale.Dorul, dragostea suprema, lovesc ca un val melodios catargul vietii, al nostru, al oamenilor cu suflet, care fara de prihana, inteleg rostul fiecarui lucru minuscul de pe lume.Dar atunci cind melodia se opreste, nici un vers nu mai are farmec, ramine loc doar pentru asteptare, o presimtire brusca cuprinsa in suflet care dainuie timpul."

Şi cu acel....

Şi cu acel smerit surâs,

Cu acea blândă faţă,

Să faci din viaţa mea un vis,

Din visul meu o viaţă.

catren de Mihai Eminescu

că cineva

Capricii

 Capricii

Magda Isanos

S-apleacă primăvara pe ferești,

Cu părul tot numai zulufi de soare,

Așa cum stai în umbră și zâmbești

O fi crezut că gura ta-i o floare.

Simți răsuflarea ei cu iz de ploi,

Și iarba crudă scânteind sub coasă?

Să nu te miști.Poate că intră-n casă.

Vom prinde-o, să rămână printre noi.

Ba nu, că cine știe, ești în stare

Mai mult decât pe mine s-o iubești;

Și-apoi îmi face rău atâta soare,

Radacini

 Radacini

Mi-am impletit visele in palme

- inauntru era prea multa indoiala,

rauri de cuvinte au inceput

sa-mi curga printre degete

adanc, in pamantul

pe care mi-am construit lumea.

Nu stiu cand si unde

am invatat

sa oblig tacerea sa cante.

M-ating sunetele ei,

vibratii de distante

care apun in urme de pasi.

Ma joc cu niste cioburi

de aripi

pe care le-am spart

din greseala,

cand am incercat sa-ntind bratele

catre radacinile prinse adanc

in drumul dintre noi.

poezie de Iuliana Şerban