Iți amintești această pagină din Abecedar?

În căutarea timpului pierdut: un tur al conacelor uitate...

Conacul Maldar

Ca orice copil care a crescut în timpul comunismului, îmi petreceam cel puţin o lună pe an, la casa bunicilor de la ţară. La cinci ani, bunicii preocupaţi de muncile agricole, m-au trimis câteva zile la o grădiniţă de vară, la tovarăşa Cecilia. Cu părul negru ca abanosul şi o statură impozantă, ea avea grijă de copiii din sat, într-o cămăruţă amenajată într-un fost conac boieresc. Aşa m-am îndrăgostit de această clădire care se afla în centrul satului Croitori, înconjurată de un parc uriaş cu arbori seculari, ce aparţinuse cândva boierului Brătescu. An de an, conacul ce înnobila centrul acestui sat dâmboviţean, uitat de lume, s-a degradat încet, dar sigur... parte din neglijenţa autorităţilor locale, parte din neputinţa moştenitorilor de a-şi revendica proprietatea, dar mai ales din nepăsarea sătenilor pentru care această clădire era un simbol al „chiaburilor”.

Conacul Potlogi

În paragină a fost lăsat, până anul trecut şi palatul familiei Brâncoveanu, din Potlogi. Aflat la numai 15-20 de kilometri de satul bunicilor mei, acesta a fost lăsat într-o stare avansată de degradare şi uitare.

Conacul a fost primul construit de Constantin Brâncoveanu, din cele patru destinate fiilor săi, întrucât se afla pe drumul dinspre Târgovişte, spre Bucureşti şi Craiova, ce trecea atunci prin Potlogi. După mazilirea lui Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi la Istanbul, domeniul a fost devastat de turci care au căutat comorile acestui bogat domnitor ce deţinea peste 170 de sate. Conacul a intrat în posesia familiei Bibescu, dar ulterior a fost devastat de localnici, rămânând o ruină timp de 250 de ani.

,,Par venind dintr-un alt veac,

,,Par venind dintr-un alt veac,

Osteniţi, cărând trăiri,

Sunt bătrânii care zac

Îngropaţi în amintiri.

Asfinţituri tremurânde,

Dor adânc de neputinţe,

Şi în inimi sângerânde,

Stau ascunse-ades dorinţe.

Ochi, ce-au strălucit odată,

Pânze ţes fără oprire,

Iar de lacrimi, sărutată,

E plăpânda lor sclipire.

Totu-i ruginit de viaţă,

Tremur e în tot şi-n toate,

Zile fără de speranţă,

Numai sufletul se zbate.

Omule ce-ai fost cândva

Răsărit în vârf de creste,

Plec genunchii-n faţa ta,

Scrisă-n file de poveste!,,."

Mănăstirea Putna - 550 de ani

Mănăstirea Putna - 550 de ani

Duninica, 10 iulie 2016 s-au implinit 550 de ani de când Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a pus piatra de temelie a Mănăstirii Putna, întâia sa ctitorie și cea care avea să îi fie și necropolă.
În acești 550 de ani, sfântul lăcaș monahal ortodox, supranumit de Mihai Eminescu „Ierusalimul Neamului Românesc”, a fost unul din cele mai importante centre religioase, culturale și artistice din țară, în care s-a săvârșit necontenit Sfânta Liturghie.
Despre începutul mănăstirii, manuscrisul Letopisețului de la Putna II ne spune: „În anul 6974 ‹1466› iulie 10, s-a început să se zidească, cu ajutorul lui Dumnezeu, Sfânta Mănăstire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la Putna”.
Prima obște a Putnei a fost adusă de la Mănăstirea Neamț, în frunte chiar cu starețul acesteia, arhimandritul Ioasaf, care va fi primul stareț al Putnei. Biserica, ridicată pe o veche vatră sihăstrească, a fost sfințită în 3 septembrie 1469.
În 1484, mănăstirea este devastată de un puternic incendiu. Este refăcută de ctitorul ei, care va fi înmormântat aici după ce trece la cele veșnice în 2 iulie 1504.
În acestă zi a aniversării a 550 de ani de la punerea pietrei de temelie, IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților va săvârși Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de clerici „născuți” în viața monahală la Putna, care în prezent se află în mănăstire sau cu ascultare în alte mănăstiri. Cu acest prilej vor fi sfințite și noile clopote ale mănăstirii.
Atelier de familie

11 iulie-Ziua mondială a populației

Ziua mondială a populației a fost marcată pentru prima dată în 1989, la recomandarea Consiliului Director al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). Data de 11 iulie a fost aleasă ca urmare a atingerii cifrei de cinci miliarde a populației globale, în această zi a anului 1987.Tema anului 2016 este "Investiția în adolescente" ("Investing in teenage girls"). Investiția în fetele tinere, adolescente, reprezintă, conform temei adoptate în acest an pentru Ziua mondială a populației, oferirea dreptului la educație și resurse pentru orice adolescentă din lume, care să o ajute să decidă singură și să-și modeleze viața într-un mod în care ea crede că este drept și justificat. Aceasta contravine practicilor și credințelor vechi de a nu permite educarea fetelor tinere, care ar trebui să aibă grijă de copii și de casă în timp ce soții lor muncesc.La o populație de peste șapte miliarde, din martie 2012, și având în vedere estimarea atingerii cifrei de opt miliarde în 2024, devine foarte important ca oamenii să acționeze pentru a avea o viață mai sănătoasă și mai sigură. Un mesaj în această direcție a fost lansat cu prilejul celebrării zilei în 2012, acesta subliniind necesitatea accesului la serviciile de sănătate și de reproducere a fiecărui cetățean, din orice colț al planetei.

La 3 iunie 2016, președintele Institutului Național de Statistică (INS), Tudorel Andrei, declara că populația României va ajunge, potrivit unor scenarii, la 14-15 milioane în următorii 30-40 de ani.

Statisticile Națiunilor Unite (Population Division, 2012 Revision) estimează că vârsta medie a populației României va ajunge la aproape 49 de ani în anul 2050 (proiecția realizată luând în considerare rate medii de fertilitate), de la 40 de ani în anul 2015. În plus, conform acelorași proiecții realizate de ONU, din punct de vedere numeric, populația României va fi de 17,8 milioane de persoane în anul 2050, ajungând la 12,6 milioane în anul 2100.

AGERPRES/(Documentare — Daniela Dumitrescu, Cristian Anghelache, editor: Horia Plugaru)