Busuiocul, planta magica a Sfantului Gheorghe.Despre busuioc se spune ca este planta magica a Sfantului Gheorghe. Traditia spune ca semintele sa fie rasadite de Dragobete, pe 24 februarie, iar firele crescute in casa sa fie plantate in pamantul din gradina in dimineata zilei de Sfantul Gheorghe, inainte de rasaritul soarelui. Busuiocul plantat in ziua de Sfantul Gheorghe este dus la biserica si folosit pentru a imprastia stropi de Agheazama
duminică, 23 aprilie 2023
Și pulbere țărînă din tine se alege.....
"Și pulbere țărînă din tine se alege
Căci asta e a lumii nestrămutată lege.
Nimicul te aduce, nimicul te reia
Nimic din tine-n urmă nu va rămînea''.
Veronica Micle
Veronica Micle, n. Ana Câmpeanu[1], (n. 22 aprilie 1850, Năsăud; d. 3 august 1889, Văratec) a fost o poetă română.[2] A publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii. E cunoscută publicului larg în special datorită relației cu Mihai Eminescu.
Şcoala primară (timp în care îşi schimbă numele din Ana în Veronica) şi Şcoala Centrală de Fete din Iaşi, pe care o absolvă în 1863. Un an mai târziu se căsătoreşte cu Ştefan Micle - profesor la Universitatea din Iaşi. A avut două fete: Virginia, poetă, căsătorită cu Ed. Gruber, şi Valeria, cântăreaţă de operă, sub pseudonimul artistic Hilda. În 1872, la Viena, îl cunoaşte pe M. Eminescu, de care se va ataşa printr-o afecţiune ce îi va marca în chip dureros existenţa. Ştefan Micle moare în 1879, lăsând-o într-o situaţie materială destul de grea. În 1887 se mută la Bucureşti, încercând să-l sprijine sufleteşte pe Eminescu. După moartea poetului, în 1889, se retrage la Mănăstirea Văratec, unde alcătuieşte un album intitulat Dragoste şi Poezie, în care a transcris versuri proprii sau unele din poeziile lui Eminescu, ce i-au fost dedicate, însoţindu-le de comentarii. Veronica Micle moare în acelaşi an şi este înmormântată în incinta acestei aşezări monahale.
Înţelepciune
Înţelepciune
Înţelepciune este sã respiriUşor, şi dupã lacrimi sã zâmbeşti,Petalele ce cad din trandafiriPriveşte pomii drepţi din bãtãturã -Ei catã totdeauna cãtre cer,Şi-n ruga lor cea verde parcã cerMai multã ploaie, mai puţinã urã.Nu te gândi la mâine, nici la ieri.Poate naintea spicelor sã cazi,Stãpâni când nu suntem decât pe azi,Nu te gândi la mâine, nici la ieri.Magda Isanos
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Definiția prieteniei -
"Dacă într-o zi îți vine să plângi, caută-mă… Nu promit să te fac să râzi, dar pot să plâng cu tine. Dacă într-o zi îți vine să fugi, c...

-
Ninge, ninge ninge ninge viscoleste si zapada mereu creste vantul bate lasa bata mergem cu toti la olalta hainel...
-
Un secret mi-a spus bunica: „Crizantema, tufănica, Flori de toamnă se numesc, Că atunci ele-nfloresc.” Dar vă spun acum ...
-
Satul meu Mi-e dor de satu-n care m-am născut. Îl port ,mereu, la mine-n gând. Uliţa copilăriei,îndepărtată, În satu-n care...