Astăzi
Tu n-ai ştiut să-mi strângi tăcerile în palmă
să duci neliniştită amurgurile-n gânduri,
să laşi privirea-ncet pe tâmpla mea să doarmă
desţelenind pe buze suspinele în rânduri.
Mărturiseai că-ţi pasă de tot ce mă-nconjoară
şi-ai presărat atunci tristeţea-n curcubeie,
fără să-mi spui de păsări ce doar în vise zboară
pentru a prinde clipa şi moartea ta, femeie.
Mi-ai revărsat oceane pe-obrajii ninşi de riduri
şi-ai învelit cu pleoapa un colţ de cer pustiu,
lăsând prin vechi destine regretele drept ziduri
cu porţi de lut închise spre sufletul tău viu.
Astăzi, ca două umbre ne-am rătăcit prin viaţă
şi-mi este dor de tine, de val pierdut în larg,
trăiesc doar începutul când prinse-n dimineaţă
plăceri necunoscute de ţărmul meu se sparg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu