Durerea femeiască...Durerea bărbătească

Durerea femeiască V-am tot iertat, v-am tot acoperit, Şi, să mai amânăm, nu-i înţelept, Ar fi, să recunoaştem, în sfârşit, Femeia, n-are, totuşi, nici un drept. Muncim, ca nişte sclave, zi de zi, Frumoase-am fost, pe cel dintâi traseu, Şi condamnarea de-a ne urâţi, Chiar voi, ce ne iubiţi, ne-o daţi, mereu. Stăm în picioare, încă de cu zori, Şi vă miraţi că nu mai sunt subţiri, Dar voi, care vă credeţi tot feciori, De ce nu arătaţi ca nişte miri? Pe unde ne daţi dreptul de-a munci, Lucrăm istovitor, cu voi în rând, Din când în când, în burţi ne daţi copii, Iar voi plecaţi la altele, râzând, Când suferiţi, ne cereţi lângă voi, Ori vă-mbătaţi, ori aţi trudit prea mult, Vă plângem, când vă duceţi la război, Sau când vă speriaţi, la vreun consult. Eroic v-am iubit nelegitim, Şi legitim, eroic v-am iubit, Ne bateţi, ne-nşelaţi şi noi o ştim, Ba, alteori, intrăm în circuit. Iar cele care, azi, pe termen scurt, Vă fură amintirile de ieri, Îşi vor plăti plăcerea unui furt, Fatal, cu furtu-aceleiaşi plăceri. Şi, uneori, păcătuim curat, Crezând, prin lacrimi mari, de ochi atei, Că însuşi Dumnezeu este bărbat Şi nu le înţelege pe femei. Dar, vai, a fost odată prea frumos, Ca-n filmele de dragoste a fost, Şi-acum, ne omorâm sârguincios Şi zilnic ne distrugem fără rost. Ne-nvinge viaţa fără orizont Şi voi ne-nvingeţi, într-un mod câinesc, Trăim ca nişte văduve de front Şi mâinile mereu ni se aspresc. Acum, când auziţi acest reproş, Priviţi, fără privire, înapoi, Încuvinţaţi din cap, mărinimoşi, Şi credeţi că nu-i vorba despre voi. Şi, totuşi, e vorba despre toţi Sunteţi la fel de răi şi de flămânzi, Durerea femeiască pentru soţi, E-un credit fără giruri şi dobânzi. Vă e urât cu noi, vă e urât, Şi ne-aţi ucide, dragilor bărbaţi, Aşa că vă rugăm numai atât: Puteţi să ne jigniţi, să ne-njuraţi, Dar faceţi-o cu tonul coborât Şi pân-adorm copiii, aşteptaţi. poezie celebră de Adrian Păunescu

Durerea bărbătească B. Catană (replică la Durerea femeiască a lui A.Păunescu) - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  V-am tot iertat, v-am tot acoperit, Dar să mai amânăm, nu-i înţelept, Că v-aţi luptat demult, şi-aţi plănuit Să nu lăsaţi bărbaţilor vreun drept.
Munciţi ca nişte sclave zi de zi? Dar ce-aţi crezut, că vom trudi doar noi Şi jugul casei, până vom muri, Să-l tragem numai noi, ca nişte boi?
De ce n-aţi stat acasă lângă mama? De ce v-a trebuit s-aveţi bărbat? Ne cicăliţi, doar-doar ne-om face seama, Şi-atunci veţi plânge cu adevărat...
De n-aţi fi vrut şi voi copii în burţi, V-aţi fi refugiat în mănăstiri, Ca nişte flori prin sfintele lor curţi, Aţi fi rămas frumoase şi subţiri...
Nu voi aţi vrut să vă vedeţi urcând S-ajungeţi chiar egale cu bărbaţii? Munciţi acum, trudiţi cu noi în rând, Şi n-aşteptaţi răsplată, nici ovaţii!
Nu căutaţi aiurea vinovaţii De-aveţi o viaţă fără orizont! Aţi vrut egalitate cu bărbaţii? Duceţi-vă la cot cu ei pe front!
De căutăm motiv să-ntârziem, Şi poate ne-mbătăm de multe ori, E că am vrea şi noi să mai uităm De trilul vostru de ciocănitori.
Plecăm la altele? Nu vă miraţi, Din fiere, miere n-are cum să iasă! Voi cu dispreţ nu-i ţineţi pe bărbaţi! De bine, nimeni n-ar fugi de-acasă!
Pe Dumnezeu L-aţi ţine tot sub cheie, Aşa precum ne-aţi ţine şi pe noi... V-aţi bucura de-ar fi şi El Femeie, Şi-ar ţine totdeauna doar cu voi!
Să recunoaşteţi, nu vă e pe plac, Că sunteţi ca o plantă-agăţătoare Ce are trebuinţă de-un arac Ca să-şi ridice capul către soare.
Mai reuşim să noi să facem ciorbă, Sau să tăiem şi să prăjim un pui... Dar voi, aşa neîntrecute-n vorbă, Nu ştiţi să bateţi nici măcar un cui!
Cu dragostea maternă ne-ameţiţi, Ne scoateţi ochii făr un pic de milă... Pe copilaşi voi credeţi că-i iubiţi Când de tăticii lor vă este silă?
Bărbaţilor, în faţa noastră sunt ani grei, Dar ţineţi garda sus în faţa lor! E greu ca să trăim fără femei, Dar nici cu ele nu e mai uşor!
06 05 2015

Perspectivă - Marin Sorescu

Scrisorile - Gheorghe Orleanu

4 martie 1977 - Veronica Porumbacu își pierde viața, împreună cu soțul ei, în urma cutremurului catastrofal care în acea zi a lovit România.

4 martie 1977 - Veronica Porumbacu își pierde viața, împreună cu soțul ei, în urma cutremurului catastrofal care în acea zi a lovit România.

Tradiţii legate de această mare sărbătoare. Moşii de iarnă...

Anul acesta, Moşii de iarnă pică sâmbătă, 5 martie. Este sâmbăta dinaintea lăsatului sec de carne pentru Postul Mare, ziua în care îi pomenim pe moşii şi strămoşii adormiţi în dreapta credinţă. Pentru ca pomana să fie primită, este bine să respectăm şi celelalte tradiţii legate de această mare sărbătoare.

Moşii de iarnă (Moşii cei mari) deschid seria celor şapte sâmbete ale morţilor, încheiată cu Sâmbăta lui Lazăr (pe 23 aprilie), în care creştinii ortodocşi fac parastase.

În unele zone ale ţării se spune că sufletele morţilor vin în această zi pe pământ, în timp ce credincioşii dau de pomană mâncare gătită pentru ca spiritele să îi ocolească. Sufletele trecute în nefiinţă vin să se hrănească cu mireasma şi aburii bucatelor pe care credincioşii le gătesc, astfel încât să le ajungă întreg anul.

De Moşii de iarnă, conform obiceiului, se dau de pomană sarmale, plăcintă, vin, colivă, colaci şi fructe. La mormintele rudelor, oamenii trebuie neapărat să aprindă cel puţin două lumânări, care au rolul de a încălzi sufletele morţilor.

Sfinţii Părinţi au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiţi, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt şi cu sufletul în iad ca să-i elibereze pe drepţii adormiţi. Pe de altă parte, sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua Învierii Mântuitorului Hristos.

Moşii de iarnă marchează începutul sâmbetelor morţilor din postul Paştelui, în număr de şapte, care se vor încheia sugestiv cu Sâmbăta lui Lazăr, înainte de Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor.

Biserica a rânduit în an două sâmbete mari, când se fac pomeniri mai ales pentru morţii care au murit pe neaşteptate: Moşii de iarnă (sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi) şi Moşii de vară (sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt). La acestea se adaugă şi Moşii de toamnă (prima sâmbătă a lunii noiembrie). De asemenea, pomeniri pentru cei adormiţi se vor face în fiecare sâmbătă din Postul Mare.