Omar Khayyam

 1045 - S-a nascut Omar Khayyam, poet persan cunoscut mai ales pentru catrenele sale: “Rubayyatele lui Omar Khayyam”; a fost matematician si astronom celebru si a contribuit la reforma calendarului musulman (m. 4.12.1123);

Biografie Omar Khayam

- conform unor date recente, s-a nascut la 18 Mai 1048, in orasul Neishabur, din privincia Khorasan, aflata in nordul Iranului

- numele sau adevarat era Omar Ghiyat at-Din Abu I-Ftah Ibrahim al-Khayyam

- Khayyami = pseudonym pentru “fabricant de corturi” – pe care poetul il adopta in amintirea tatalui sau care avea aceasta indeletnicire

- Isi face studiile in celebrul medreseh, colegiul din orasul sau natal.

- A fost directorul observatorului din Marv si a prezidat grupul celor opt astronomi care, in anul 1074, a efectuat reforma calendarului musulman, calendar care este mai exact decat cel Gregorian, intreprins cinci secole mai tarziu.

- Moare in jurul anului 1131

- Medic si astronom official al curtii regale, Omar Khayyam a fost cunoscut de-a lungul Evului Mediu pentru studiile sale in domeniile matematicii si fizicii.

- Din 14 tratate ce i-au fost atribuite, lucrarea cea mai importanta este un tratat de algebra. Al-Djabra-val Mogha-bela, trades in limbile europene inca din secolul trecut.

- O alta lucrare care s-a pastrat este un tratat asupra unor dificultati ale definitiilor lui Euclid.

- Celelalte scrieri din domeniul stiintelor sau filozofie s-au pierdut.

- In afara de Robayate, s-a mai pastrat o opera beletristica foarte pretuita in Iran, Nawruz-Nameth (Cartea Anului Nou), consacrat traditiilor la sarbatorirea Anului Nou la musulmani.

- A fost unul din marii umanisti ai vremii, cu vaste cunostinte in domeniul matematicii, fizicii, astronomiei, avand insa si largi cunostinte de filozofie mai ales din gandirea Greciei antice

- Robayatul (sau rubayat) este denumirea catrenului persan. Cuvantul este de origine araba si inseamna “patru”. Robayatul are o forma deosebita, in sensul ca versurile 1,2 si 4 rimeaza intre ele, iar versul 3 ramane alb, acesta avand rolul de a exprima idea esentiala a catrenului. Robayatul a avut la inceputul sec IX d.H. o nuanta erotica, mai apoi mistica, pentru a deveni filozofica in lirica lui Omar Khayyam

Dunărea albastră

 13.02.1867: Dunărea Albastră a compozitorului Johann Strauss a fost prezentată

în premieră la Viena, Austria

Dunărea albastră (în germană An der schönen blauen Donau, în traducere completă „La frumoasa Dunăre albastră”), op. 314 este un vals compus în 1866 de compozitorul austriac Johann Strauss (fiul). Interpretat în premieră la 13 februarie 1867 într-un concert al Coralei de Bărbați Viena (în germană Wiener Männergesangsverein), este una dintre cele mai populare piese muzicale din repertoriul clasic.

După compunerea muzicii textul a fost adăugat de Joseph Weyl, poetul Coralei.Strauss a mai adăugat apoi muzică, iar Weyl a trebuit să modifice unele cuvinte. Strauss a realizat și o adaptare pur instrumentală pentru Târgul Mondial din Paris din același an, formă în care a obținut succesul maxim. Această versiune instrumentală este cea mai frecvent interpretată astăzi.
Conontațiile sentimentale vieneze ale piesei au transformat-o într-un simbol muzical al Austriei. Este inclusă în mod tradițional în bisurile de la Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena. Primele note compun semnalul de interval al programelor Österreichischer Rundfunk pentru străinătate. În noaptea de Anul Nou valsul este difuzat în Austria la radio și televiziune exact la miezul nopții.
Când strănepoata lui Strauss, Alice von Meyszner-Strauss, i-a cerut compozitorului Johannes Brahms să-i dea un autograf pe evantai, acesta a scris primele note din Dunărea albastră, adăugând cuvintele Leider nicht von Johannes Brahms („din păcate, nu de Johannes Brahms”).
„Dunărea albastră” a fost folosită în filmul „2001: O odisee spațială”, acompaniind o scenă în care o navă spațială PanAm se cuplează la o stație spațială, precum și călătoria lui către Lună și genericul de final al filmului.

Războinicul luminii ...

 

Războinicul luminii ...fragment , Paulo Coelho,

Într-o după-amiază inima i-a spus că este fericită.

«Chiar dacă din când în când mă plâng», spuse inima sa, o fac pentru că sunt inima unui om, iar inimile oamenilor sunt aşa:

le este frică să-şi realizeze visele cele mai măreţe,

pentru că ele cred că nu merită sau că nu vor reuşi să le realizeze.

Noi, inimile, suntem terorizate doar la gândul despre iubirile care s-au terminat pentru totdeauna,

despre momente care ar fi putut fi frumoase însă nu au fost,

despre comori care ar fi putut fi descoperite însă au rămas ascunse în nisip.

Deoarece, atunci când se întâmplă asta, noi suferim în mod intens.

Inima se teme de suferinţă […] spune-i că frica de a suferi este mult mai dăunătoare decât însăşi suferinţa.

Şi că nici o inimă nu a suferit atunci când şi-a urmărit propriile vise”

Biserica Sf. Maria Magdalena

 Biserica Sf. Maria Magdalena de pe

Muntele Măslinilor, Ierusalim!Biserica Sfanta Maria Magdalena, dupa cum este cunoscuta in toata lumea, este o manastire ruseasca aflata pe Muntele Maslinilor, aflata foarte aproape de Gradina Ghetsimani, in Ierusalim. La mica distanta de aceasta se afla alte doua locasuri de cult renumite, anume Biserica Dominus Flevit si Biserica Tuturor Natiunilor.

Dupa cum ne arata si numele acesteia, biserica este inchinata Sfintei Maria Magdalena (din Magdala), una dintre femeile mironosite din care Mantuitorul Iisus Hristos scosese sapte diavoli.

Biserica Sfanta Maria Magdalena a fost construita in anul 1886, de catre tarul Alexandru al III-lea al Rusiei, in onoarea mamei sale, imparateasa Maria Alexandrovna. Biserica a fost construita cu traditionalul acoperis cu turle, stil specific Rusiei, in perioada secolelor XVI-XVII, avand sapte turle aurite, in forma de "ceapa".

In anul 1888, marele duce Serghei Alexandrovici, fratele lui Alexandru al III-lea, impreuna cu sotia lui, marea ducesa Elizabeta de Hesse-Darmstadt, nepoata a reginei Victoria si sora a ultimei imparatese a Rusiei, au participat la sfintirea bisericii, ca trimisi ai imparatului.

Marea ducesa a Rusiei a iubit aceasta biserica inca dintru inceput, motiv pentru care l-a si insarcinat cu zugravirea icoanelor acesteia pe pictorul rus Sergei Ivanov (1864-1910). Pictorul a zugravit mai multe scene din viata Sfintei Maria Magdalena, toate pastrandu-se, in biserica, pana astazi.

În fiecare an, la 5 iunie, este sărbătorită Ziua Învăţătorului.

 

În fiecare an, la 5 iunie, este sărbătorită Ziua Învăţătorului. Această dată a fost stabilită prin legea nr. 289 din 29 octombrie 2007, manifestarea urmând a avea un caracter educaţional, naţional, apolitic şi cultura

Ziua de 5 iunie poartă semnificaţia zilei de naştere a dascălului Gheorghe Lazăr, întemeietorul învăţământului modern românesc (5 iunie 1779 – 17 septembrie 1823), relatează Agerpres.

Gheorghe Lazăr, născut la Avrig, este considerat fondatorul învățământului în limba națională din Țara Românească. În 1818, a înființat în București prima școală cu predare în limba română, Şcoala de la Sfântul Sava.

Ziua Învățătorului este sărbătorită în toate unitățile de învățământ de stat, particulare și confesionale din sistemul românesc, iar Ministerul Educației și alte instituții abilitate ale statului acordă premii, distincții, medalii și titluri onorifice cadrelor didactice și elevilor, pentru merite deosebite.

Vis spulberat !

 Vis spulberat !

Un vis de-o noapte spulberat in zori,

Cuvinte nerostite, intrebari..

Iluzii risipite-n patru zari,

Uitare, lacrimi , ofilite flori.

Un soare palid spanzurat pe cer,

Un cantec trist, soptit printre suspine,

Castele prefacute in ruine,

Iar chipul tau, o umbra de mister

Incerc sa scriu, zambind un ultim vers

Ce poate ca la tine-o sa ajunga,

Chiar daca stiu ca e o cale lunga,

Pana in coltul tau de univers...

Și oare tot n-ați înțeles ...

Și oare tot n-ați înțeles ...

de Mihai Eminescu

Și oare tot n-ați înțeles

Cum nu mi-i lumea dragă,

Când cu nimic nu m-am ales

Din viața mea întreagă.

Când al meu suflet mistuit

De chin și de părere

A fost un trist, necontenit

Prilej pentru durere.

Când fu menit ca pe pământ

Dorința să-l alunge

Dup-un noroc atât de sfânt

Cum nu se poate-ajunge.

E un miraj de necrezut

Pe-un orizon de stepe :

De al lui farmec străbătut

Eu tot nu-l pot pricepe.

El stăpânește amorțit

Pustiile uitării

Ca și o stea din răsărit

Singurătatea mării.

Și-l rog încet, îl rog pe veci

Ca să-mi asculte plânsul,

Când ale apei valuri reci

Călătoresc spre dânsul.

Atâtea blânde rugăminți,

Atâtea calde șoapte,

Atâtea lacrime fierbinți

Vărsate zi și noapte.

Le-am îndreptat despre apus

Durerea să-mi alunge,

Dar el se nalță tot mai sus

Ca să nu-l pot ajunge.

Va fi în veci necunoscut,

Va fi în veci departe ...

E steaua negrului trecut :

Iubirea făr- de moarte,

Ce mărginește-n orizon

Și ocean și stepe

Ș-al cărui farmec monoton

Te-a-nvins făr-a-l pricepe.

Căci a iubi fără să speri

De-a fi iubit vrodată :

E semnul vecinicei dureri

Ce cerul ți-l arată.