Sfantului Mucenic Dimitrie!

La multi ani sarbatoritiolr ce poarta numele Sfantului Mucenic Dimitrie!

Plânge tot pământul Doamne

 Plânge tot pământul Doamne

Cu lacrimi de chin și jale

Plâng popoarele de frică

Că moartea se infiripă.

Nici bogatul cu bani grei

Nici săracul cu doi lei

Nu scapă de boala grea

Decât prin puterea Ta.

"Doamne știu e voia Ta

Ai văzut că lumea-i rea

Și tu ne arăți la toți

Fără tine suntem morți.

Tu Doamne, putere sfântă

Boala asta o alungă

Și te-ntoarce iar la noi

Ca suntem copii tăi!"

17

Episcopia Romanului,

 Episcopiei Romanului,

Arhiepiscopia Romanului și Bacăului este o eparhie a Bisericii Ortodoxe Române, făcând parte din Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Are scaunul eparhial la Roman, jurisdicție peste județul Bacău și o parte din județul Neamț, și este păstorită în prezent de către arhiepiscopul Ioachim (Giosanu).

Deși nu s-a descoperit până acum niciun act de întemeiere a Episcopiei Romanului, tradiția îi atribuie lui Alexandru cel Bun întemeierea aceste episcopii. Astfel, cronicarul Grigore Ureche consemnează în Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă: „Mai făcut-a [Alexandru] și al doilea episcop, după mitropolit, la sfânta mănăstire, în oraș, în Roman, și i-au dat eparhie o parte din ținuturi pe sub munte în gios”.

Pentru prima dată, eparhia Romanului este pomenită într-o „carte domnească” din 30 septembrie 1445, emisă de voievodul Ștefan al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun. În acel an, domnul a „...dat Prea Sfințitului Mitropolit Chir Calist al Romanului un tătar anume Pașca...”. Din această „carte” reiese clar faptul că Episcopia Romanului exista, de fapt și de drept, în anul 1445. Nu există însă nicio indicație, în acest document, cu privire la vechimea acestei episcopii, iar anul 1445 nu este anul întemeierii deoarece „cartea” voievodului Ștefan nu are caracterul unui act de fondare.

Dimitrie Cantemir, în lucrarea sa Descriptio Moldaviae, detaliind ierarhia bisericească în Moldova, observa că în această țară sunt trei scaune eparhiale: Roman, Rădăuți și Huși și că: „dintre acestea numai celui de Rădăuți și Huși i s-a dat titlul de episcop pe când cel de Roman s-a chemat arhiepiscop, fiindu-i îngăduit ca, la liturghie, să poarte mitră; totuși asupra celorlalți colegi ai lui nu are nici o jurisdicție și nu le este superior decât prin întâietate”. Din vechime, numai episcopii din Roman aveau dreptul de a purta paterițe (cârje) ferecate cu argint, pe când ceilalți purtau paterițe negre. Conferind episcopului Ghedeon al Romanului dreptul de a purta „paterița cu cornurile și legăturile ferecate în argint”, domnul Moldovei Grigore al II-lea Ghica, subliniază, într-un act datat în noiembrie 7247 (1739), că Episcopia Romanului este „mai veche și mai cinstită decât alte episcopii ale acestei țări, al doilea scaun după mitropolitul țării”.

În 2009, Episcopia Romanului a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie. La 13 septembrie 2009, la sărbătoarea Înainteprăznuirii Înălțării Sfintei Cruci, în Catedrala Arhiepiscopală din Roman s-a dat citire tomosului patriarhal, prin care s-a arătat hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și s-a făcut cunoscut tuturor clericilor și credincioșilor înălțarea Episcopiei Romanului la rangul de Arhiepiscopie, cu titlul de Arhiepiscopia Romanului și Bacăului. Totodată, prin aceeași hotărâre a Sfântului Sinod s-a decis ridicarea Preasfințitului Părinte Eftimie la demnitatea de Arhiepiscop al Romanului și Bacăului, precum și promovarea Preasfințitului Părinte Ioachim Băcăuanul la rangul de episcop-vicar, cu titlul de Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

25 octombrie - Ziua Armatei României

Ziua Armatei Române este ziua când în România se sărbătorește Armata Română, care la data de 25 octombrie 1944 a eliberat de sub ocupația horthystă Transilvania de Nord,în urma Bătăliei de la Carei. Sărbătorirea Ziua marchează momentul simbolic în istoria poporului român al eliberarii de către Armata Regală Română a ultimelor localităţi din Transilvania aflate sub ocupaţie străină, la data de 25 octombrie 1944. Unităţile Armatei Române au continuat să ducă acţiuni militare pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei, alături de trupele aliate, contribuind prin jertfe şi sacrificii la victoria obţinută la 9 mai 1945, care a marcat sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa.Zilei Armatei Române este stipulată de Decretul nr. 381 din 01.10.1959.

Pui de lei

 Pui de lei

de Ioan Neniţescu

Eroi au fost, eroi sunt încă

Şi-or fi în neamul românesc!

Căci rupţi sunt ca din tare stâncă

Românii ori şi unde cresc.

E viaţa noastră făurită

De doi bărbaţi cu braţe tari

Şi cu voinţa oţelită,

Cu minţi deştepte, inimi mari.

Şi unu-i Decebal cel harnic

Iar celălalt Traian cel drept

Ei, pentru vatra lor amarnic

Au dat cu-atâţia duşmani piept.

Şi din aşa părinţi de seamă

În veci s-or naşte luptători,

Ce pentru patria lor mamă

Vor sta ca vrednici următori.

Au fost eroi şi-or să mai fie,

Ce-or frânge duşmanii cei răi,

Din coapsa Daciei şi-a Romei.

În veci s-or naşte pui de lei!

Paradoxul e că, atunci când iubești...

 ”Paradoxul e că, atunci când iubești până când doare, nu mai există durere,

ci doar mai multă dragoste”

Maica Tereza

T