Ziua Internaţională a Păcii

Ziua Internaţională a Păcii este sărbătorită în fiecare an pe 21 septembrie. Aceasta este dedicată păcii şi în special absenţei războiului şi a violenţei. De exemplu cum ar fi încetarea temporară a focului într-o zonă de război pentru accesul ajutorului umanitar. Ziua a fost sărbătorită pentru prima oară în 1982, iar de atunci este sărbătorită în fiecare an de mai multe naţiuni, organizaţii politice, militare şi oameni. Pentru a inaugura ziua, „Clopotul Păcii” este sunat la sediul ONU (în New York City). Clopotul este turnat din monede donate de copii de pe toate continentele, cu excepţia Africii şi a fost un cadou de la Asociaţia Naţiunilor Unite din Japonia, ca „un memento al costului uman în război”. Pe inscripţia de pe o parte se poate citi, „Trăiască pacea absolută în lume”.

Fluturi

Buna dimineata! Sa va bucurati de aceasta minunata toamna!

Noapte pazita de ingeri dragii mei !

Necuvintele.... poezie celebră de Nichita Stănescu

Necuvintele El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete. Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi. El a întins spre mine o ramură ca un braţ. Eu am întins spre el braţul ca o ramură. El şi-a înclinat spre mine trunchiul ca un umăr. Eu mi-am înclinat spre el umărul ca un trunchi noduros. Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând ca sângele. Auzeam cum se încetineşte sângele meu suind ca seva. Eu am trecut prin el. El a trecut prin mine. Eu am rămas un pom singur. El  un om singur.

Drama poetului şi fabulistul Grigore Alexandrescu Citeste mai mult: adev.ro/nuwoc6

Născut la Târgovişte, în anul 1810, poetul Grigore Alexandrescu a rămas încă din copilărie orfan, după ce i-au decedat ambii părinţi. El a luat calea Bucureştiului, unde trăia un unchi de-al său, Ieremia. Înzestrat cu o inteligenţă aparte şi cu o memorie extraordinară, Grigore Alexandrescu reuşeşte să-l uimească Ion Heliade Rădulescu cu talentul său poetic, acesta din urmă publicându-l în revistele pe care le deţinea. Pentru o vreme, Grigore Alexandrescu a fost chiar ofiţer de armată, fiind pentru patru ani diriguitorul Vamei din Focşani, dar a demisionat. Poetul a revenit la Focşani, în anul 1845, unde pe 5 septembrie a avut loc nunta Mariţicăi Văcărescu cu Gheorghe Bibescu. Atunci, poetul i-a înmânat viitoarei doamne Bibescu un cântec de nuntă, compus în cinstea mirilor şi publicat în ziarul “Vestitorul românesc”, din care rezultă mai mult un mesaj politic, cu idei unioniste. Membru în primul parlament al ţării "Putea oare bănui poetul atunci că, peste 15 ani, revenind în acelaşi oraş, avea să-şi celebreze propria sa căsătorie cu o fiică a plaiurilor focşănene? Desigur că nu. În 1859, după suirea lui Alexandru Ioan Cuza în scaunul Principatelor Unite, Grigore Alexandrescu a ocupat mai multe posturi importante: director al Departamentului Cultului şi al Instrucţiei Publice şi apoi ministru ad-interim al aceluiaşi Departament. 

În 1860 a fost trimis din nou la Focşani ca membru al Comisiei Centrale, fiind numit de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 30 martie, odată cu Ştefan Golescu, Manoil Angelescu şi fostul clucer Evghenie Predescu”, precizează istoricul focşănean Horia Dumitrescu.  Poetul descrie în cuvinte nu tocmai măgulitoare viaţa din oraşul unirii, unde era nevoit să locuiască ca membru al primului parlament al ţării. Momentele pe care le-a trăit atunci le-a pus pe hârtie şi s-au păstrat pentru posteritate. ,,Boieroaicele, oricât de mărunte, nu făceau doi paşi prin oraş decât numai în trăsură. Prin colbul ori prin noroiul străzii târau rochii grele de catifea ori de tafta, iar la serate veneau, nefamiliarizate cu protocolul, în «robes de chambre» foarte bogate, iar în picioare cu papuci. Pe cap aveau pălăria cea mai pariziană, ciorapii le erau rupţi. Horbota fină a pantalonilor tinerelor fete, cădea peste ghete scâlciate. Puneau bijuterii peste tot: la urechi, uneori, degete, piept. Vizitii aveau livrea pretenţioasă, nu şi mănuşi în mână. Hotelurile erau hidoase, în băltoacele din curtea lor bivolii şi purceii se scăldau fratern". În Comisia Centrală de la Focşani Grigore Alexandrescu a lucrat alături de reprezentanţi din Muntenia şi Moldova şi era răsplătit pentru munca sa cu 5.000 de lei pe lună, din care 2.000 de lei erau socotiţi ca subventie. Un sfert de secol de alienare mintală Aici s-a împrietenit cu poetul focşănean D. Dăscălescu, al cărui tată era originar din Târgovişte, unde se născuse Alexandrescu.