luni, 30 mai 2016
Uimire ...poezie de Mariana Rogoz Stratulat
Uimire
Ei mergeau
unul spre altul
fără să se cunoască,
fără să se vadă.
Fiecare
cu nopţile lui...
În zori s-au privit uimiţi,
şoptindu-şi:
- iubita mea...
- iubitul meu...
Ea îi mângâia ochii cerului,
el o săruta
cu focul dorului,
cu răcoarea gândului...
Au adunat împreună
cuvintele,
apele,
clipele.
Ea i-a dat iubirea,
el, o frunză de smochin...
sâmbătă, 28 mai 2016
Mi-e dor
Mi-e dor
Mi-e dor de-orasul din copilarie,
Mi-e dor de zilele trecute
Pe cand zburdam cu veselie,
Mi-e dor de noptile pierdute,
Ce imi pareau o vesnicie.
Mi-e dor de muntele cu nor,
Mi-e dor de freamat lin de brazi,
De murmur tainic de izvor,
Mi-e dor de tine azi!
Mi-e dor de zilele copilariei,
De fluturi si de cant de nai,
De gustul aromat al viei,
De chipul tau, de al tau grai,
Mi-e dor de tine, dor...
poezie de Sergiu Ivanov
Te duci, copilărie...poezie de Radu Pietreanu
Te duci, copilărie...
Motto:
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil,
Aş da orice pe lume să redevin copil.
Zburdam prin curtea plină cu raţe şi găini
Trăiau pe-atunci părinţii şi rude şi vecini,
Mi le-ai luat pe toate şi-o lacrimă îmi storci,
Te duci, copilărie, şi nu te mai întorci.
Nu mai există basme, nici eu nu mai exist,
Balaurul e şmecher, iar Făt Frumos e trist,
S-au inventat claxoane, adio zurgălăi,
Te duci, copilărie, cu toţi eroii tăi.
Un prof ce ne-nvăţase cum să plantăm stejari,
A defrişat pădurea vânzând-o pe dolari,
Cu cât urcăm în vârstă ne suntem mai străini,
Te duci, copilărie, şi devenim haini.
Bunica şi bunicul ce mă-nveleau cântând,
Sunt două cruci de piatră şi tac pe sub pământ,
Şi mai era şi crângul, şi-un râu şi nişte tei,
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei.
Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea,
Fugeau din boltă norii şi soarele zâmbea,
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera,
Te duci, copilărie, cu fericirea mea.
Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc,
Iar după bătălie mergeam să bem un suc,
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi,
Te duci, copilărie, şi devenim mai răi.
Mă zgâriam pe braţe urcând în corcoduş,
Iar cel mai bun prieten era un căţeluş,
Eram atât de veseli fugind prin porumbişti,
Te duci, copilărie, şi devenim mai trişti.
Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus,
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus,
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili,
Te duci, copilărie, şi devenim fragili.
poezie de Radu Pietreanu
miercuri, 25 mai 2016
Eram copii ... desculţi şi goi,...preluare net
Eram copii ... desculţi şi goi,
Trăind prezentul ...în natură,
Jucându-ne în iarbă şi noroi
Pe luncă sau în bătătură.
Am fost şi buni, am fost şi răi...
Într-o Oroftiană... rătăcită,
Poznaşi şi plini de vânătăi
Copilărie ... tristă-fericită.
Eram în curte între animale,
Crescându-ne unii pe alţii,
Sau în grădină, între cereale,
Primind instrucţiuni sau ... observaţii.
Apoi ... ne-am răspândit în lume,
Și foarte raaaaaar ... ne mai vedem....!!!!!!!!!
marți, 24 mai 2016
32 de sfaturi de la înțelepții din Nepal
Vorbește încet, dar gândește repede.
Nu judeca oamenii după rudele lor.
Când spui:« Te iubesc», – spune adevărul.
Când spui:« Îmi pare rău«, – privește omul în ochi.
Nu râde de visele altora.
Oferă-le oamenilor mai mult decât așteaptă, și fă asta cu plăcere.
Păstrează în cap poezia preferată.
Nu crede în tot ce auzi, cheltuie tot ce ai, dormi până te saturi de somn.
O dragoste mare și realizările mari cer un risc mare.
Când pierzi, încearcă să înveți o lecție din asta, sau să ai un folos.
Respectă-te pe tine, respectă-i pe alții, răspunde pentru faptele tale.
Nu permite unei cerți mici să ruineze o prietenie mare.
Când îți dai seama că ai făcut o greșeală, nu încerca s-o ascunzi, ci s-o rezolvi.
În fiecare zi petrece puțin timp în singurătate.
Fii deschis spre schimb, dar nu pierde din mâini valorile.
Uneori tăcerea este cel mai bun răspuns.
Citește mai multe cărți.
Crede în Dumnezeu, dar mereu încuie ușa.
Când te cerți cu omul iubit, discută doar despre situația de azi. Nu pune în discuție trecutul.
Citește printre rânduri.
Împarte-ți cunoștințele cu copiii. Astăzi asta este singura cale spre nemurire.
Fii gingaș cu pământul. Nu fă mizerie.
Nu întrerupe persoana care se lingușește.
Nu te implica în treburi străine, nu oferi sfaturi goale.
Nu crede în cei care în timp ce te sărută nu închid ochii.
Odată pe an mergi acolo unde nu ai mai fost.
Dacă câștigi mulți bani, o parte din ei cheltuie-i pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie de ajutor.
Ține minte, să nu primești ceea ce-ți dorești, uneori este un noroc.
Ascultă doctorii, dar învață să încalci unele sfaturi de ale lor.
Evaluează-ți succesul în conformitate cu jertfele pe care le-ai făcut pentru el.
Eul tău este stația terminus în călătoria ta.
În dragoste și prepararea bucatelor fii atent, nu iubiți și nu gătiți după rețete străine.
\Vioara....poezie de Leonte Petre
\Vioara
În lemnul tău plâng codrii şi oftează,
Iar brazii toţi chiar intră-n rezonanţă,
Se tânguie o şoaptă de romanţă,
Pădurea însă-i vie şi e trează.
Alungă glasul tău orice distanţă,
Iar coardele şi-n suflete vibrează.
Dacă fantasme albe-n munţi dansează,
Tot mai păstrăm o rază de speranţă,
Care în sunetele dulci se-adună
Şi nopţile pustii ni le-nfioară,
Cu tremurări firave de pe strună,
Dar cântecul, încet, spre stele zboară.
Rămâne,-atunci când luna o s-apună,
Pe umăr, adormită, o vioară.
Leonte Petre
sâmbătă, 21 mai 2016
Paraclisul Sfintilor Imparati Constantin si Elena 10
''Într-o vreme grea pentru creştini,
Chinuiţi de împăraţi haini,
Strălucit-a Crucea lui Hristos
Sus, pe cer, ca semn prealuminos !
Împăratul nu a înţeles
De ce semnul Crucii cel ales
I-a fost arătat în plină zi:
„În acest semn tu vei birui"
Şi el l-a învins pe vrăjitor,
Pe Maxenţiu, cel cotropitor;
S-a închinat apoi Constantin
Domnului Iisus, ca bun creştin.
Iar Sfânta Elena, mama lui,
Căutat-a Crucea Domnului.
A găsit-o şi a sărutat-o
Iar puterea ei a mângâiat-o !
Sfinţilor ce-aţi răspândit credinţa,
Dobândind, prin Cruce, biruinţa,
Daţi-ne din bucuria dulce
De-a atinge lemnul sfânt de Cruce.
Daţi-ne tărie în ispite,
Ca să fim, noi, biserici zidite ''!'
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran.
''Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si întelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cât de importanti sunt pentru tine'' Gabriel Garcia Marquez
luni, 16 mai 2016
Marin Preda- ”Adevărate sunt sentimentele. Ficţiuni sunt împrejurările”.
|
sâmbătă, 14 mai 2016
Omul care crede că poate
Omul care crede că poate
–The man who thinks he can
(Walter D. Wintle)
Dacă ajungi să crezi că eşti înfrânt, atunci chiar eşti;
Dacă crezi că nu mai poţi îndrăzni, nu o vei face;
Dacă îţi place să câştigi, dar nu crezi că poţi,
Mai mult ca sigur nu vei putea;
Dacă te gândeşti că vei pierde, ai şi pierdut deja,
Pentru că succesul începe cu voinţa;
Totul este o stare de spirit.
Dacă crezi că eşti surclasat, aşa va fi.
Trebuie să ţinteşti sus dacă vrei să te ridici,
Trebuie să fii sigur pe tine,
Înainte de a spera să câştigi ceva.
sâmbătă, 7 mai 2016
Nostalgie...poezie de Nastasica Popa
Nostalgie
Din visuri ne-mplinite încerc să mă ridic
Spre culmile înalte dar nu-mi doresc nimic.
Las timpul care curge să-mi potolească-un foc
Iar Flacăra iubirii să intre iar in joc.
Și muzele m-ajută iar pana curge lin,
Spre anii tinereții, nostalgic și divin.
La dragostea născută doar din boboci de floare,
Privesc pe cer si vad iar stele căzătoare.
Și-ți văd privirea caldă și bratele-mi întind
În înstelata noapte să pot să te cuprind.
Din nesfarsite visuri ploile de nuferi
Curg, împletindu-mi clipe, știind că tu nu suferi.
Și-am să rămân pierdută în eternitate,
Și voi sorbi o clipă din divinitate.
Sub voalul nopților de visuri împlinite
Am să culeg cu dor sărutul tău fierbinte.
Am să îl iau cu mine într-un apus de soare
Și-am să-l redau cu drag bobocilor de floare.
Lăsând priviri pierdute ca zborul de cocori
În poala înserării s-ascult glas de viori!
Nastasica Popa
marți, 3 mai 2016
Pentru tine...poezie de Ungureanu Gheorghe
Pentru tine
Planeta-ţi dăruieşte minunile din flori
Şi umbrele pădurii cu farmecul din soare,
Această clipă vie răsfrântă prin culori
Doar tu o meriţi astăzi femeie trecătoare.
Mă rog de primăvară privirilor să-ţi pună
Imagini cum în vis mai poţi să întâlneşti,
Să-ţi picure din cer seninul într-o mână
Când fluturii te roagă pe braţe să-i primeşti.
Eu vreau ca pentru tine al păsărilor zbor
Să-ţi lege frumuseţea din zări îndepărtate
Cu sufletul tău bun şi veşnic primitor
Asemeni unui brâu cusut cu nestemate.
Mă rog de răsărit să-ţi semene doar ţie
Femeie rod şi viaţă lăsată pe pământ
Miresmele din flori ghirlande-n păr să-ţi fie,
Icoana mea cu suflet din ochii unui sfânt.
Ungureanu Gheorghe
Ți-au inflorit salcâmi ,mamă!....poezie de Silvia Risnoveanu
Ți-au inflorit salcâmi ,mamă!
Măicuța mea, sunt toți salcâmii-n floare
Și-i plin drumeagul ce dădea-n văioagă,
Of, dac-ai ști câte-amintiri mă leagă,
Iar ochii-mi plâng și sufletul mă doare.
Parfumul lor îmi răscolește-n gânduri
Și mi le poartă-n voie prin eteruri,
Te rog, dac-au ajuns la tine-n ceruri,
Prin ele, să-mi trimiți nescrise rânduri.
Să-mi spui ce faci și ce mai face tata,
Și pe la voi, din iarnă, se renaște?
Cum e pe-acolo când, la noi, e Paște,
Sau cât de nemiloasă-i judecata?
Sau spune-mi ce vrei tu, doar îmi vorbește,
Să-mi pară că ți-aud, în mine, glasul.
Ce bine-ar fi să-ți simt prin iarbă pasul,
Sau zâmbetul prin flori cum înflorește.
Pot să te-ntreb dac-ai băgat de seamă
Că n-am mai fost de-atâta timp pe-acasă?
Aș vrea să merg....mi-e dor și mă apasă,
Căci iar ți-au înflorit salcâmii, mamă!
Silvia Risnoveanu
Învață...poezie de Gabriel Matrana
Învață
Vino, copile, vreau să-ţi arăt viaţa
Aşa cum nici nu ştii că se trăieşte...
Să simţi cu-adevărat ce-i suferinţa
Când cel iubit de tine se sfârşeşte !
Să zbori înspre înalt de fericire,
Să simţi că pe pământ nu mai ai loc
Că infinitu-i doar o amăgire
Iar dragostea te mistuie în foc !
Să te îmbeţi sorbind din ochii limpezi
Ca apele de-adânci ai ei, iubitei
În suflet să simţi cum îţi cântă cintezi
Şi greu să-ţi fie să pui frâu ispitei...
Să te-amăgeşti că unic eşti pe lume
Şi c-ai să fii tu, singurul dorit
Dar eşti uitat apoi, devii un nume
Sau nici macar atât n-ai reuşit...
duminică, 1 mai 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Definiția prieteniei -
"Dacă într-o zi îți vine să plângi, caută-mă… Nu promit să te fac să râzi, dar pot să plâng cu tine. Dacă într-o zi îți vine să fugi, c...
-
Ninge, ninge ninge ninge viscoleste si zapada mereu creste vantul bate lasa bata mergem cu toti la olalta hainel...
-
Un secret mi-a spus bunica: „Crizantema, tufănica, Flori de toamnă se numesc, Că atunci ele-nfloresc.” Dar vă spun acum ... -
Satul meu Mi-e dor de satu-n care m-am născut. Îl port ,mereu, la mine-n gând. Uliţa copilăriei,îndepărtată, În satu-n care...
