Învață
Vino, copile, vreau să-ţi arăt viaţa
Aşa cum nici nu ştii că se trăieşte...
Să simţi cu-adevărat ce-i suferinţa
Când cel iubit de tine se sfârşeşte !
Să zbori înspre înalt de fericire,
Să simţi că pe pământ nu mai ai loc
Că infinitu-i doar o amăgire
Iar dragostea te mistuie în foc !
Să te îmbeţi sorbind din ochii limpezi
Ca apele de-adânci ai ei, iubitei
În suflet să simţi cum îţi cântă cintezi
Şi greu să-ţi fie să pui frâu ispitei...
Să te-amăgeşti că unic eşti pe lume
Şi c-ai să fii tu, singurul dorit
Dar eşti uitat apoi, devii un nume
Sau nici macar atât n-ai reuşit...
Te-ncearca pentr-o vreme, întâi ura
Apoi regretul că ai fost credul
Dar nu uita, aceasta-i procedura
Ce ai uzat-o-n timp, deja destul...
Când un necaz coboară peste tine
Şi disperat strigi după ajutor
Gândeşte-te la ce-ai făcut tu bine
Spre-a nu fi singur, trist şi-acuzator !
Să mergi cu calm, păşind prin astă viaţă
Să crezi că doar ce-i bun ţi se cuvine
Iluzie-i copile, deci învaţă
Să lupţi ca să fii OM, să crezi în tine !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu