Marin Preda- ”Adevărate sunt sentimentele. Ficţiuni sunt împrejurările”.

Marin Preda a murit în noaptea de 16 mai 1980, în camera cu numărul 6 de la Casa de Creaţie de la Mogoşoaia. Medicii legişti au stabilit că Preda, care avea o alcoolemie de trei la mie, a murit înecat în propria vomă. În jurul morţii subite a scriitorului s-au făcut tot felul de scenarii. Preda îi supărase pe ruşi după apariţia romanului ”Delirul” şi era urmărit de Securitate. ”Cel mai iubit dintre pământeni” se lansase de două luni. ”În faţa morţii nu mai eşti nimic, nu mai eşti poet, eşti un simplu om care trebuie să dispară” spunea Marin Preda în ”Cel mai iubit dintre pământeni”. La 57 de ani, în noaptea de 15 spre 16 mai 1980, în acelaşi an în care cunoscuse succesul cu celebrul roman  ”Cel mai iubit dintre pământeni”, Preda a fost în faţa morţii un simplu om, care a trebuit să dispară. Scriitorul a fost găsit mort în camera cu numărul 6 din vila de creaţie de la Mogoşoaia, după o noapte în care consumase alcool. Oficial, certificatul medico-legal a atestat consumul mare de alcool şi moartea prin asfixie mecanică. În jurul morţii lui Preda s-au creat însă o serie de scenarii. S-a spus că a fost ucis de Securitate sau de agenţii ruşi KGB. Fratele scriitorului, Alexandru Preda, a fost convins că Securitatea l-a omorât pe Preda, după ce acesta ar fi devenit pentru fostul regim un scriitor incomod, greu de controlat. Soţia sa, Elena, a recunoscut în interviurile date după moarte că Preda a avut presentimentul că va muri. Aurora Cornea, marea iubire a scriitorului, mărturisea că văzând fotografiile cu cadavrul lui Preda nu s-a putut abţine să nu se întrebe dacă nu cumva a fost asasinat. Marin Preda şi-a petrecut ultima zi din viaţă la Editura ”Cartea Românească”, în biroul său de director. După spusele apropiaţilor (versiunile au puncte comune, dar și divergente), acesta ar fi fost locul în care petrecuse cel mai mult timp în ultimele luni. În cea din urmă zi, în biroul său, Preda a primit vizite, a scris şi spre seară a rămas, aşa cum obişnuia, singur. Aici i-ar fi adus coana Vetuţa, femeia de serviciu, o sticlă de rom cubanez. Scriitorul se simțea singur, izolat și își căuta alinarea, găsind-o din păcate în alcool. Preda a băut singur, închis în birou, până târziu în noapte. Femeia de serviciu a fost cea care i-a chemat un taxi să-l ducă la vila de creaţie de la Mogoşoaia, unde autorul obişnuia să doarmă de câteva săptămâni. Era deja amețit şi a fost ajutat să urce şi să coboare din taxi. Potrivit declaraţiei şoferului de, scriitorul “se afla în stare avansată de ebrietate”. Ajuns la Mogoşoaia, este urcat în camera sa, cea cu numărul 6, unde i se duce de mâncare o omletă. Scriitorul nu adoarme şi în jurul orei 1.30 coboară în sala de mese, acolo unde petreceau mai mulţi scriitori la o zi de naştere. Preda ar fi cerut apă şi i-au dat două pahare: unul cu apă şi altul cu votcă. După spusele martorilor, consemnate de autorii care au făcut din moartea scriitorului subiect de roman, Preda a băut paharul de votcă şi a căzut cu capul pe masă. Pe la 2:30 este urcat, pe braţe, în camera sa de poetul Virgil Mazilescu şi de portar. Cei doi l-au lăsat în pat, îmbrăcat în palton. A doua zi, urma să plece la Focşani la o întâlnire cu cititorii. ”Marin Preda părea ca doarme într-o poziţie nefirească”. Marin Preda a fost găsit mort în dimineaţa zilei de 16 mai, în patul său din camera 6 de la Mogoşoaia, de către scriitorul Dan Claudiu Tănăsescu. În interviurile date dupa moartea lui Preda, acesta povesteşte scena găsirii trupului neînsufleţit al prozatorului :”În dimineaţa plecării, telefoanele de la Focsani mă zăpăciseră. Întâlnirea lui Preda cu cititorii urma să se desfăşoare în sala teatrului. Era aşteptat de toată lumea. Se pregatea un fel de sărbătoare a autorului. Pe la ora 11.30 l-am luat pe Cornel Popescu şi-am plecat la Mogoşoaia. Era o zi friguroasă. Am urcat în goană scările din marmură şi am bătut la uşa camerei cu numarul 6. Niciun raspuns. Am mai ciocănit o dată. Linişte. Am apăsat clanţa şi uşa maronie s-a deschis… Marin Preda părea că doarme într-o poziţie nefirească”. Medicul s-a grăbit să-şi ia trusa din maşină la vederea trupului lui Preda, însă decesul survenise demult. ”Marin Preda murise şi nici eu cu trusa mea plină de injecţii si nici nimeni de pe lumea asta nu-i mai putea fi de ajutor”, mai spunea medicul. În procesul-verbal întocmit în data de 16 mai 1980 de Procuratura municipiului Bucuresti se specifică: „În jurul orei 12.15, în camera cu numarul 6 din Pavilionul C, pe patul de lângă fereastră, cu capul sprijinit de tăblia patului, este găsit scriitorul Marin Preda decedat, cu rigiditate cadaverică instalată”. “Cadavrul este îmbrăcat cu pijama, papuci şi un pardesiu înspicat negru cu alb. Pe mucoasa buzei superioare, lângă comisura stângă prezintă o mică zonă echimotică cu o contuzie superficială în centrul ei, corespunzând caninului superior stâng. În dreptul corpului decedatului, pe covor, se observă o pereche de ochelari cu bratele deschise”. Potrivit certificatului medico-legal moartea lui Preda ”s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condiţiile unei come etilice”. Scriitorul avea câteva echimoze pe frunte, semne pe care anchetatorii nu le-au catalogat ca având rol în producerea decesului ”Semnele de violentă descrise la autopsie s-au putut produce prin lovire de corp dur si nu au un rol în producerea mortii”. Uniunea Scriitorilor a organizat funeraliile lui Preda. Mii de oameni au venit să îi aducă un omagiau la Muzeul Literaturii Române, acolo unde a fost depus trupul neînsufleţit. Într-o zi urâtă şi ploiasă, la fel ca noaptea în care a murit, Marin Preda a fost înmormîntat la cimitrul Bellu. În jurul morţii lui Marin Preda s-au creat conspiraţii. Unele voci au susţinut că scenariile create pe seama morţii lui Preda au fost fireşti în epoca în care nu existau informări oficiale şi nimeni nu ar fi vorbit public despre problemele cu alcoolul ale unui scriitor de talia lui Preda, care, în plus, era deputat în Marea Adunare Naţională. Secretomania din regimul comunist a fost un teren propice pentru naşterea scenariilor în rândul opiniei publice care nu avea surse de informare şi în ochii căreia Preda, autorul romanului de succes ”Cel mai iubit dintre pământeni”, apărea ca un disident al regimului. Varianta uciderii a fost susţinută nu numai de mase, ci şi de unii apropiaţi. Fratele scriitorului a susţinut cu tărie că părintele literar al Moromeților fost ucis de Securitate. “Cred, în sinea mea, nu puţin, ci mult, că în mod cert a fost omorât. Dumnezeu ştie de cine şi cum”. Criticul Alex Ştefănescu scria, în 1999: “A început să circule zvonul că Marin Preda a fost, de fapt, lichidat, fie de oamenii lui Ceauşescu (fiindcă devenise incomod prin independenţa sa), fie de agenţi ai KGB (fiindcă în romanul «Delirul» îl prezentase cu o anumită înţelegere pe Ion Antonescu)”. Aurora Cornu, prima soţie a lui Marin Preda declara într-un interviu la Paris: „După ce am văzut fotografiile date de poliţie cu cadavrul lui Marin nu poţi să nu te întrebi dacă nu este vorba de un asasinat”. Soţia scriitorului, Elena Preda a vorbit şi ea de-alungul anilor despre suspiciuni legate de o eventuală otrăvire a scriitorului cu cianură de potasiu.