Zborul versurilor
Poezia mi-e sclipirea
Izvorâtă din condei
Ce deține nemurirea
Şi cărarea dragostei.
Ea-mi aduce miere-n gânduri
Şi un vers nemuritor,
Frumusețe poartă-n rânduri,
Cu o pană simt că zbor.
Clipa mea-i o versuire
Cu alaiul îngeresc
Mi-a dat forță în iubire
Şi-ntreg suflul viu ceresc.
Zbor cu versurile mele
Printre versuri, aripi line
Ce-mi dau vise pân' la stele
Şi tot ce-i frumos în mine.
Poezii, mărgăritare
Mă-nsoțesc în orice clipă,
Îmi fac viața, o splendoare
Luminându-mi o aripă.
Îmi aduc flori parfumate,
Primăvară în privire
Şi visări nenumărate
Sunt poemele-n iubire.
Şi nicicând n-au să se piardă
Poezii, cărări de suflet,
Ba, mai mult, ele-au să vadă
Îngerescul meu umblet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu