Tangoul sufletelor
Că nu e om
să nu fi scris
o poezie,
dar nici suflet
de-un tango
prins să nu fie.
Să vadă muzica
în tălpi
cum îi vibrează,
învingând frica,
nefericirea
cum o parează.
Pune-un pas
la stânga,
la dreapta alți doi,
întâi lent,
alert mai apoi.
Este dansul lui
și-a lui pereche,
când gâdurile
pot pleca haihui,
va rămâne doar
iubirea străveche.
Tangoul este el,
cântat de fiecare
inimă-menestrel,
aducând
strălucire de soare
în viața trăită
de EA și EL.
Dorin Datcu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu