La multi ani!

 

Întotdeauna iartă-ți dușmanii.

"Întotdeauna iartă-ți dușmanii. Nimic nu-i enervează mai tare."

Oscar Wilde

Manastirea Curtea de Arges!

 Situata la capatul unui bulevard cu tei batrani de sute de ani, Manastirea Curtea de Arges este cel mai important loc de pelerinaj si rugaciune din judetul Arges, avand hramul “Adormirea Maicii Domnului“.

Ctitorita in vremea domnitorului Neagoe Basarab, intre 1512 – 1517, manastirea este parte a celei mai celebre legende romanesti: “Legenda Mesterului Manole“. Cunoscuta si drept Biserica Episcopala, deoarece a fost scaun episcopal intre anii 1739 si 1748, lacasul de cult are o lungime de 18 metri, o latime de 10 metri si inaltimea de 25 de metri. Ca o curiozitate, naosul si pronaosul nu sunt despartite cu o usa, ci doar de un chenar de usa montat intre doua coloane

“Legenda Mesterului Manole” de care este legat numele manastirii Curtea de Arges spune ca domnitorul tocmise pe cei mai mari mesteri pentru a ridica lacasul de cult. Dar, ceea ce ei construiau ziua, se darama noaptea. Intr-o noapte, Manole a visat ca daca-si zideste sotia in unul din ziduri, constructia va rezista. A doua zi, cand nevasta sa Ana a venit sa-i aduca de mancare, Manole a zidit-o pe latura sudica. Cand totul a fost gata si Neagoe Basarab a ramas impresionat de frumusetea Manastirii, a poruncit slujitorilor sa ia scarile care duceau la acoperis pentru ca mesterii sa nu mai poata cobori si sa faca alta biserica mai frumoasa. Atunci, Manole si-a facut aripi din sita ca sa zboare, dar s-a prabusit. Se spune ca in locul unde a atins pamantul a iesit un izvor care reprezinta lacrimile lui Manole. De altfel, izvorul se afla chiar in apropierea

Manastirii.http://www.romanianmonasteries.org/ro/alte-

Buna dimineat!

 

Simbolul salciei de Florii

 

Ca o tradiție nemuritoare, din primele veacuri creștine și până în ziua de astăzi, ramurile de salcie sau de finic sunt binecuvântate de preoți la finalul slujbei de Florii în toate Bisericile și mănăstirile din cadrul Bisericii Ortodoxe, iar credincioșii care participă la slujbă le iau și le duc în casele lor, așezându-le la icoane, în colțul de rugăciune, sau păstrându-le în alt loc curat. Semnificația acestui gest este una profundă: credincioșii Îl primesc pe Hristos în casele și în sufletele lor în această zi care marchează începutul Săptămânii Mari cu deosebită bucurie, așa cum au făcut și evreii de odinioară la Ierusalim, însă cu o diferență care „face diferența”: bucuria de la o săptămână distanță a Învierii din morți a Mântuitorului.Așadar, fie că purtăm în mâini ramuri de finic, măslin sau salcie, în ziua Floriilor să ducem la casele noastre aceste simboluri ale biruinței și ale nemuririi, bucuroși că am reușit să biruim ispitele din timpul postului, că am primit iertarea păcatelor la scaunul de spovedanie, în fața icoanei lui Hristos, prin pocăință și prin săvârșirea tuturor faptelor bune. Nu doar în această zi, ci de peste două mii de ani, fiecare dintre noi continuă să fie un cetățean al Ierusalimului care l-a primit pe Hristos. Cum? Cântând la fiecare Sfântă Liturghie, înainte de sfinţirea Cinstitelor Daruri, precum odinioară, ierusalimitenii: „Osana întru cei de sus. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!”.

Drum crucial poezie de Ion Minulescu

 

“Fantana copilariei”

 “Fantana copilariei”

de Florenta Albu

Miroase iar gradina-a maghiran

Si campurile mari dospesc in soare

Si mama-si lasa mainile infainat

Pe geamul napadit de rasarit.

Acasa – cum se-ntoarce timpul

In cumpana fantanii din batatura noastra;

Ma plec spre-adanc si apa face cercuri

Si se aude ciutura umplandu-se –

Si-n limpezime, chipul meu uitat,

Transfigurat se-ntoarce, din timp,

Sa ma priveasca;

E-o apa vie care urca si se clatina,

In ochii mamei si in ochii mei;

E-o lipezime care se aduna

Departe-n campul sagetat de rasariri

Si-n urma de copita-a iezilor

E-un soare mic – si-n fiecare urma rade

Cu dinti de lapte, minunandu-se, copilul.

Si clopotele bat in vazduhul inalt,

Si in fantani si-n ochii intorsi din vreme.