“Fantana copilariei”

 “Fantana copilariei”

de Florenta Albu

Miroase iar gradina-a maghiran

Si campurile mari dospesc in soare

Si mama-si lasa mainile infainat

Pe geamul napadit de rasarit.

Acasa – cum se-ntoarce timpul

In cumpana fantanii din batatura noastra;

Ma plec spre-adanc si apa face cercuri

Si se aude ciutura umplandu-se –

Si-n limpezime, chipul meu uitat,

Transfigurat se-ntoarce, din timp,

Sa ma priveasca;

E-o apa vie care urca si se clatina,

In ochii mamei si in ochii mei;

E-o lipezime care se aduna

Departe-n campul sagetat de rasariri

Si-n urma de copita-a iezilor

E-un soare mic – si-n fiecare urma rade

Cu dinti de lapte, minunandu-se, copilul.

Si clopotele bat in vazduhul inalt,

Si in fantani si-n ochii intorsi din vreme.