Bună dimineața!

Bună dimineața!

„Dragostea însă, ca şi viaţa, cere totul. Dragostea este dăruire deplină. 

Cine iubeşte cu adevărat, duce în el ceva din frumuseţea şi nebunia mărilor.” 

Fănuş Neagu

Ce mi-aş dori de ziua mea.... poezie de Ines Vanda Popa

18 iunie...o zi  minunata de vara ...ziua in care m-am nascut...

In aceasta   minunata  poezie  scrisa de Ines Vanda Popa ,imi regasesc  emotiile,gandurile si sperantele  mele. Cu stima si respect  mi-am  permis   sa o postez aici la ceas aniversar!
Ce mi-aş dori de ziua mea
Doresc să râdă-n zare magnoliile şi crinii,
Să cânte maci din rai pe-al inimii altare,
Divin să înflorească, în taine, trandafirii,
Să-i înţeleg pe rând, iubind, pe fiecare!
Să fiu mereu o rază de soare arzător,
Să port parfum în suflet, pastel de primăvară,
Prieten credincios să pot fi tuturor,
Cu picuri de tandreţe să şterg orice povară!
Să pot să mijlocesc oricând în rugăciune
Pentru acei ce plâng şi lacrima-i înfrânge,
Să fiu smerit şi blând, făcând doar fapte bune,
Iubind neobosit, căci dragostea învinge!
Să urc pe înălţimi, dar să rămân smerit,
În salbe să prind aştri, magii de vis şi stele,
Credinţa să-i redau aceluia lovit
Şi sufletul să-mi fie tivit cu albăstrele!
De muntele-i prea mare să-mi pară că e vale,
Un fluture zglobiu pe gene să-mi danseze,
Să nu m-abat nicicând din a credinţei cale,
În suflet cor de îngeri să cânte, să vibreze!
Sfinţit cu har ceresc, biruitor prin fapte,
Să ard precum o torţă, să fiu un far aprins,
Să pot să-L mulţumesc pe Dumnezeu în toate,
Să nu mă las nicicând de nimenea învins!

poezie de Ines Vanda Popa

Psalm de dor...poezie de Mariana Doina Leonte

''Nu sunt aşa cum par că sunt –

Un chip de sfântă înrămată

Cu fir de-argint în păr cărunt,

De lumea-ntreagă admirată.

Nu sunt aşa cum mă vedeţi...

Un ,,eu” ascuns îmi poartă chipul.

Eu ştiu că sfântă mă credeţi,

Dar relele mi-s cât nisipul.

Nu sunt aşa cum aţi crezut –

O stea în noaptea fără stele...

Sunt ca luceafărul căzut;

Doar voi mă puneţi între ele.

Nu sunt aşa cum aţi visat –

Un dor ce-şi leagănă iubirea...

Sunt un suspin care-a lăsat

În urma lui neprihănirea.

Nu sunt aşa cum mă doreaţi –

Surâs de-albastru în privire...

N-aveţi acum ce s-admiraţi,

Sunt doar o umbră de iubire.

Nu sunt aşa cum vreţi să fiu –

Un zâmbet sfânt de paşnic înger...

Sunt plâns de umbre...sidefiu,

Întors spre rana-n care sânger...

... Nici cum ai vrea Tu, Doamne, nu-s –

Copil ce-aşteaptă joc de îngeri

Visând doar flori şi fluturi Sus

Uitând de of-uri şi de plângeri...

Fă o minune, Domnul meu!

Întoarce-mă-n sfântă pruncie...

‘Noieşte-mi chipul dup-al Tău

Ca să-l păstrez şi-n Veşnicie.''

Numai poetul....Mihai Eminescu

Numai poetul

Lumea toată-i trecătoare.

Oamenii se trec şi mor

Ca şi miile de unde,

Ce un suflet le pătrunde,

Treierând necontenit

Sânul mării infinit.

Numai poetul,

Ca pasări ce zboară

Deasupra valurilor,

Trece peste nemărginirea timpului:

În ramurile gândului,

În sfintele lunci,

Unde pasări ca el

Se-ntrec în cântări.

1869

Năstruşnicul....poezie de Ovidiu Oana-pârâu

Năstruşnicul

S-o ocolesc? Şi-a spus, năstruşnic,

Zglobiul dus, hai-hui, prin lume.

Ar fi să-mi stric prea bunul nume,

Ori să mă schimb în sumbru pustnic.

Cum aş răbda când văd comoară

De sâni în colivia iei?

Mă las iar prada nebuniei

Să-i sorb, când soarele pogoară.

Să-i răcoresc apoi obrajii

Aprinşi de drag, mironosiţei

Şi împletindu-mă cosiţei

Să vrea să-şi rătăcească pajii.

S-o întărât, să vrea cuvântul

Dor! Doooor! Să-l strige-n larga zare,

Eu s-o subjug cu altă boare,

Şi-a spus, zâmbind şăgalnic, vântul.

O prinde-n iureş! Nălucire...

O adiere o-nfioară

O strânge-n mreje şi-apoi zboară...

Oftează: Dor! Iar ea: Iubire!

Mamă ce mai e pe acasă?

Mamă ce mai e pe acasă?

Tot cu grijă și nevoi?

Spui c-ar fi iarba de coasă,

În grădină și-n zăvoi.

Și feciorii-s duși în lume

Cu neveste și copii,

Nici la alții nici la tine

N-are cine-o mai cosi.

Și prin curți și pe la porți,

Sunt bătrâni și ei puțini

Că se duc din sate toți

Prin orașe și-n străini.

Și sunt câmpuri goale vara

Cu mohor și cu ciulini,

Ni s-a înjumătățit țara

Pleacă fii și vecini.