Năstruşnicul
S-o ocolesc? Şi-a spus, năstruşnic,
Zglobiul dus, hai-hui, prin lume.
Ar fi să-mi stric prea bunul nume,
Ori să mă schimb în sumbru pustnic.
Cum aş răbda când văd comoară
De sâni în colivia iei?
Mă las iar prada nebuniei
Să-i sorb, când soarele pogoară.
Să-i răcoresc apoi obrajii
Aprinşi de drag, mironosiţei
Şi împletindu-mă cosiţei
Să vrea să-şi rătăcească pajii.
S-o întărât, să vrea cuvântul
Dor! Doooor! Să-l strige-n larga zare,
Eu s-o subjug cu altă boare,
Şi-a spus, zâmbind şăgalnic, vântul.
O prinde-n iureş! Nălucire...
O adiere o-nfioară
O strânge-n mreje şi-apoi zboară...
Oftează: Dor! Iar ea: Iubire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu