Radacini
Mi-am impletit visele in palme
- inauntru era prea multa indoiala,
rauri de cuvinte au inceput
sa-mi curga printre degete
adanc, in pamantul
pe care mi-am construit lumea.
Nu stiu cand si unde
am invatat
sa oblig tacerea sa cante.
M-ating sunetele ei,
vibratii de distante
care apun in urme de pasi.
Ma joc cu niste cioburi
de aripi
pe care le-am spart
din greseala,
cand am incercat sa-ntind bratele
catre radacinile prinse adanc
in drumul dintre noi.
poezie de Iuliana Şerban
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu