Capricii
Magda Isanos
S-apleacă primăvara pe ferești,
Cu părul tot numai zulufi de soare,
Așa cum stai în umbră și zâmbești
O fi crezut că gura ta-i o floare.
Simți răsuflarea ei cu iz de ploi,
Și iarba crudă scânteind sub coasă?
Să nu te miști.Poate că intră-n casă.
Vom prinde-o, să rămână printre noi.
Ba nu, că cine știe, ești în stare
Mai mult decât pe mine s-o iubești;
Și-apoi îmi face rău atâta soare,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu