Ce-i greu - Virgil Carianopol
E greu să fii ce eşti şi totuşi
să nu poţi precum eşti trăi,
să ai palate multe-n visuri
La fel e greu când porţi cu tine
munți de iubire-n viaţa ta,
atunci când vrei să-i dai la oameni,
să nu vrea nimenea să-i ia.
E greu să-l faci să înțeleagă
pe cel nedrept ce este drept,
pe prost de ce este nevoie
de mintea unui înțelept.
De-asemeni, este greu prin lume
Să treci de nimeni întrebat,
Să dai cu pietre în minciună,
să poţi să treci neaplecat.
E greu izbind numai cu vorba
ce trebuie de-nfrânt să-nfrângi,
când ai încă de plâns atâtea
să nu ai lacrimi să mai plângi.
Şi iar e greu să aperi cinstea,
să strigi, să lupţi, să fericeşti,
să mergi la braț cu adevărul,
să mori şi totuşi să trăieşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu