A înflorit magnolia-n grădină

 A înflorit magnolia-n grădină

A înflorit magnolia-n grădină

şi mă îmbată iar al ei miros,

trăiesc necontenit clipa divină

când amândoi, sub ea, priveam de jos.

Era mister în jurul ei şi-n şoaptă

ne murmuram tandreţi şi sărutări,

era răsplata pentru dulcea faptă

de-aţi oferi târzii îngândurări.

Privind în ochi îţi urmăream tăcerea

care strivea tot ce era ca-n vis,

parc-a fost ieri când am trăit plăcerea

de a afla cum este-n Paradis.

Se scurge viaţa precum apa lină

şi trist privesc la oamenii din drum,

a înflorit magnolia-n grădină,

dar singur mă îmbăt de-al ei parfum.

Nici nu mai vii să-ţi dăruiesc o floare,

să-ţi prind în păr gingaşe armonii,

uitat-ai de parfum şi de culoare,

hai, vino, eu te-aştept mereu să vii!

poezie de Petre Prioteasa

LEGENDA IASOMIEI... Floarea miracol din grădină…

 “LEGENDA IASOMIEI... Floarea miracol din grădină…

Legenda spune că era o noapte de iarnă, viscolea şi era un frig de crăpau pietrele. Peste Bethleem ningea. Într-o iesle minunată se născuse Iisus. Boul şi măgarul suflau asupra lui, să-l încălzească. Alături vegheau Iosif şi Maria.

Deodată o rafală puternică de vânt a adus un val de aer rece şi zăpadă. Iosif s-a repezit în calea rafalei cu pieptul, pentru ca frigul să nu ajungă la Pruncuţ. Câţiva fulgi s-au aşezat totuşi pe obrăjorii şi fruntea micului Isus.

Temându-se să nu-L trezescă, Maria s-a aplecat asupra lui cu toată dragostea ei şi cu un sărut a îndepărtat fulgii reci. Minune! Fulgii de nea s-au topit la căldura iubirii materne. S-au prefăcut în mici flori, cu patru petale mici, albe ca neaua şi cu o minunată mireasmă, care a învăluit ieslea. Această legendă spune că iasomia s-a născut din sărutul dat de Sfânta Fecioară Pruncului Iisus.”

La multi ani Constantin si Elena!

 

Sfânta Cruce

 Sfânta Cruce

"Se povesteşte că Sfânta Elena, mama Sfântului împărat Constantin cel Mare, a poruncit să fie făcute săpături pe Golgota, unde s-au descoperit trei cruci. Pentru a afla care este Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, a fost adusă o femeie bolnavă şi i s-a spus să atingă pe rând crucile. Aceasta a atins prima cruce, apoi pe a doua, iar, când s-a atins şi de a treia cruce s-a vindecat pe loc de boala ce o chinuia de multă vreme; în felul acesta, Sfânta Elena a ştiut care este Crucea Mântuitorului şi care sunt cele două cruci pe care au fost răstigniţi tâlharii. Crucea Sfântă se mai păstrează şi astăzi într-o biserică din Ierusalim, săvârşind fără încetare minuni în trupurile şi în sufletele celor ce vin şi se închină în faţa ei cu sinceritate şi cu credinţă.

“Mântuitorul a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşi îmbrăţisându-ne” (Sfântul Atanasie cel Mare)

Trăim virtual!

Trăim virtual

Am privit spre oameni

şi-am văzut durere,

tristeţe in ochi,

singurătate

şi neiubire.

Trecem nepăsători

pe lângă vieţi încătuşate

de neputinţe

fără să avem tăria

de a le vorbi.

Ne izolăm întro altă lume,

scriem pe bloguri despre tot şi toate

dăm sfaturi de credinţă

şi de trăire...

Avem N prieteni pe facebook,

am devenit dependenţi de liku-rile lor

ca de mângâierile celor apropiaţi.

Comunicăm şi-i iubim

fără să-i fi văzut vreodată,

le împărtăşim sentimentele,

ne îmbrăţişăm virtual

dar ne este din ce în ce mai greu

să dăm o îmbraţişare

adevărată,

celui de lângă noi.

Uneori,

cu un singur clik

cineva te poate sterge

ca şi cum

n-ai fi existat niciodată.

Zi de zi, în lumea reală,

cineva pleacă de lângă noi

mai sărac cu un zâmbet

o vorbă bună,

în iubire.

Sam Fleming

Dorul poate fi asociat cu o melodie extraordinara

 "Dorul poate fi asociat cu o melodie extraordinara, muzica sufletului si intregii mele vieti.Cu fiecare repetitie a melodiei in tacere, se scrie cite o fila din pagina melancolica a vietii.Se infiripa sensul adevarat pe care toti il cautam de foarte mult timp.Melancolic dorul suna, mai incet tot mai incet, iar melodia vietii devine prietena cea mai buna care ne induioseaza inimile cu acordurile sale.Dorul, dragostea suprema, lovesc ca un val melodios catargul vietii, al nostru, al oamenilor cu suflet, care fara de prihana, inteleg rostul fiecarui lucru minuscul de pe lume.Dar atunci cind melodia se opreste, nici un vers nu mai are farmec, ramine loc doar pentru asteptare, o presimtire brusca cuprinsa in suflet care dainuie timpul."

Şi cu acel....

Şi cu acel smerit surâs,

Cu acea blândă faţă,

Să faci din viaţa mea un vis,

Din visul meu o viaţă.

catren de Mihai Eminescu

că cineva

Capricii

 Capricii

Magda Isanos

S-apleacă primăvara pe ferești,

Cu părul tot numai zulufi de soare,

Așa cum stai în umbră și zâmbești

O fi crezut că gura ta-i o floare.

Simți răsuflarea ei cu iz de ploi,

Și iarba crudă scânteind sub coasă?

Să nu te miști.Poate că intră-n casă.

Vom prinde-o, să rămână printre noi.

Ba nu, că cine știe, ești în stare

Mai mult decât pe mine s-o iubești;

Și-apoi îmi face rău atâta soare,

Radacini

 Radacini

Mi-am impletit visele in palme

- inauntru era prea multa indoiala,

rauri de cuvinte au inceput

sa-mi curga printre degete

adanc, in pamantul

pe care mi-am construit lumea.

Nu stiu cand si unde

am invatat

sa oblig tacerea sa cante.

M-ating sunetele ei,

vibratii de distante

care apun in urme de pasi.

Ma joc cu niste cioburi

de aripi

pe care le-am spart

din greseala,

cand am incercat sa-ntind bratele

catre radacinile prinse adanc

in drumul dintre noi.

poezie de Iuliana Şerban

Ninsoare de mai

 Ninsoare de mai

Mi-a înflorit salcâmul din ogradă,

în timp ce dormeam.

Vântul a împrăştiat florile până în vis,

luându-mă cu el prin amintiri.

M-am întins pe pământ

mă acopereai de floare.

Mireasma s-a scurs în pământ.

M-am trezit ca o mireasă în mijlocul curţii.

Îţi şopteam ceva despre trecere.

În locul meu,

rămăsese o inimă albă.

Sarah DeJar

Buna dimineata!

 O zi cu mult soare si realizari!

Ce ai?

 Ce ai?

cand te privesc

nu aflu in tine decat doi ochi

asemenea tuturor ochilor

si o gura

pieduta printre miile de buze

pe care le-am sarutat,

un trup

aidoma tuturor trupurilor

pe care le-am cunoscut

dar care nu mi-au lasat

nici o amintire.

poezie de Pablo Neruda

Sfatul zilei

 

CÂT AR FI VIAȚA DE DURĂ

 CÂT AR FI VIAȚA DE DURĂ

Cât ar fi viața de dură, cât ar fi drumul de greu,

Tu rămâi întotdeauna cheia sufletului meu.

Prețuiesc orice secundă petrecută împreună,

Frumusețea unei vieți din bucăți mici se adună.

Gândurile-mi vin grămadă răvăşindu-mă mereu,

Aş fi vrut să-mi fii aproape atunci când îmi este greu,

Să mă mângâi pe obraz,să mă strângi la pieptul tău,

Să fii mereu lângă mine când mă doare şi mi-e rãu.

Îmi ții mâna-n palma ta, toate stelele-mi zâmbesc

E uşor să îți dai seama cât de mult eu te iubesc,

Fiindcă ştiu că sunt mereu în sufletul tău cel bun

Nu am nici o îndoială;cu încredere o spun.

Cât ar fi viața de dură mereu am să recunosc,

Lângă tine ca o floare mă deschid şi înfloresc

Ce ne leagă nu prea ştim însă e definitiv

Asta e esența vieții; să iubeşti fără motiv.

Autor: MARIA BOCIOACĂ

Drepturi de autor rezervate.

Putin din fiecare

Putin din fiecare 

oameni care trec furiș prin noi, 

Rămân o vreme, ca apoi să plece... 

Trăim cu ei minunea de-a fi doi 

Și umbra lor, o viață, ne petrece... 

Apoi îi căutăm în fiecare,

Sperând că, poate, îi găsim din nou.

 Ca orice început – trăiește și dispare,

 Și-apoi singurătatea ne-aude din ecou... 

Au fost oglinzi în care ne miram 

Si ne jucam de-a viei nemuritoare... 

Cât de înalți și de frumoși eram!

 Și-apoi ne-am spart în cioburi, fiecare...

 Și-n visul nostru, scormonim 

Pământuri 

Din alte galaxii, poate-i găsim...

 Cu lumânări aprinse, printre gânduri 

Pierdute-n noaptea minții, rătăcim...

 Au stat cu noi o vreme și s-au dus, 

Iubindu-ne cu rândul la plecare. 

Au fost o clipă stele... și-au apus,

 Și-acum suntem puțin din fiecare.

 Sunt oameni care trec furiș prin noi, 

Rămân o vreme, ca apoi să plece...

 Trăim cu ei minunea de-a fi doi 

Și umbra lor, o viață, ne petrece...

 Adrian Berinde

Mănăstirea Cămârzani,

 Mănăstirea Cămârzani,

ctitorie îndeosebi a obştii maicilor

Situată la câţiva kilometri de oraşul Fălticeni, spre Roman, aproape de hotarele a trei judeţe, Suceava, Iaşi şi Neamţ, Mănăstirea Cămârzani este una dintre mănăstirile noi din Ţara de Sus. Astăzi, de ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ea îşi serbează hramul bisericii vechi.Această veche biserică a fost ctitorită de evlavioşii boieri Morţun, care stăpâneau, la jumătatea secolului al XIX-lea, satul Cămârzani şi au ridicat pe pământul moşiei o biserică închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.În biserica mare se află Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, în jurul căreia s-a zidit mănăstirea, atât pe plan material cât mai ales spiritual.

Sursa Protopopiatul Falticeni

Au înnebunit salcâmii

 "Au înnebunit salcâmii

De atâta primăvară,

Umbla despuiați prin crânguri

Cu tot sufletu-n afară"

Tudor Gheorghe