Veșnicia lui Eminescu
~ Iuliana Cozma ~
Ai plecat în veșnicie, prematur...
Dar ai lăsat în urmă bogăția,
Cuvintele tale fără retur,
Pribeaga-ți sfântă avuția!
De ele ne legăm toți viii,
Te moștenim în tot ce ai avut,
Să înțeleagă mai apoi copiii,
De ce luceafărul nu s-a pierdut.
Trăiești în noi... și dăinuiești
Cu dulcea-ți și nemuritoare poezie
Tu n-ai plecat;așa de viu ne ești
De tine cine oare sa nu știe?!
Tu scump poete,ce-ai lăsat în noi
O amintire care nu ne lasă,
Știind că n-ai să vii 'napoi...
Ne-ai învățat că viața e frumoasă!
Azi, ca și tine noi trăim...
Cu versuri: și iubind pe viață
Cu tine noi mereu întinerim
Când "teiul" cu mirosuri ne răsfață.
Ne ia cu-asalt un sentiment firav
Și ne îmbată de-atâta splendoare,
În gândul nostru dulce și suav,
La teiul sfânt ne ești o alinare!.
La fel ca tine,prin parcul Copou
Se plimbă azi iubirile perechi,
Tu vei rămâne veșnicul ecou;
În toate timpurile noi și vechi.
Te scriu pe tine azi în versuri
Tânăr mereu, și muritor, și viu
Iubirea-ți colindată-n universuri
Și-n câte lauri te întreci?! Nu știu.
Îți scriu în semn de neuitare,
În veșnicia ta ce ne-a fost dat,
Să alergăm mereu spre-o cautare
Că tu poete încă n-ai plecat.
Și ai rămas poetul pentru toți,
Un scump tezaur,și Luceafăr
Trecând "pe lângă plopii fără soț"
Și teiul sfânt cu anii tăi la număr...
Ai tăi moștenitori trec și se miră
De tot ce ai lăsat: la Ipotești;
O lume-ntreagă astăzi te admiră,
Și-n sufletele noastre veșnic ești.
Tu drag poet,cu glas în veșnicie
Cu freamăt viu și plin de dor...
Cu tine noi trăim în poezie,
Poeme:care pentru noi nu mor!.
Pictura (portret în ulei) de Jeni Lucan
~ Iuliana Cozma ~
Ai plecat în veșnicie, prematur...
Dar ai lăsat în urmă bogăția,
Cuvintele tale fără retur,
Pribeaga-ți sfântă avuția!
De ele ne legăm toți viii,
Te moștenim în tot ce ai avut,
Să înțeleagă mai apoi copiii,
De ce luceafărul nu s-a pierdut.
Trăiești în noi... și dăinuiești
Cu dulcea-ți și nemuritoare poezie
Tu n-ai plecat;așa de viu ne ești
De tine cine oare sa nu știe?!
Tu scump poete,ce-ai lăsat în noi
O amintire care nu ne lasă,
Știind că n-ai să vii 'napoi...
Ne-ai învățat că viața e frumoasă!
Azi, ca și tine noi trăim...
Cu versuri: și iubind pe viață
Cu tine noi mereu întinerim
Când "teiul" cu mirosuri ne răsfață.
Ne ia cu-asalt un sentiment firav
Și ne îmbată de-atâta splendoare,
În gândul nostru dulce și suav,
La teiul sfânt ne ești o alinare!.
La fel ca tine,prin parcul Copou
Se plimbă azi iubirile perechi,
Tu vei rămâne veșnicul ecou;
În toate timpurile noi și vechi.
Te scriu pe tine azi în versuri
Tânăr mereu, și muritor, și viu
Iubirea-ți colindată-n universuri
Și-n câte lauri te întreci?! Nu știu.
Îți scriu în semn de neuitare,
În veșnicia ta ce ne-a fost dat,
Să alergăm mereu spre-o cautare
Că tu poete încă n-ai plecat.
Și ai rămas poetul pentru toți,
Un scump tezaur,și Luceafăr
Trecând "pe lângă plopii fără soț"
Și teiul sfânt cu anii tăi la număr...
Ai tăi moștenitori trec și se miră
De tot ce ai lăsat: la Ipotești;
O lume-ntreagă astăzi te admiră,
Și-n sufletele noastre veșnic ești.
Tu drag poet,cu glas în veșnicie
Cu freamăt viu și plin de dor...
Cu tine noi trăim în poezie,
Poeme:care pentru noi nu mor!.
Pictura (portret în ulei) de Jeni Lucan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu