La un etaj de sufletul meu ești tu,
Dar nu pot ajunge că a bătut vântul
Și a rupt scara pe care puteam urca,
Ca să pot verifica dacă ești acasă
Și dacă este prea multă liniște care te apasă.
Între mine și tine suntem noi
Și un gol construit de amândoi,
În care a încăput tot universul,
Emoții și multe iluzii ce au umplut versul
Din poezia celor ce au uitat cum este în doi mersul.
Între noi este doar un etaj de dorințe
Și un infinit de absențe, speranțe și penitențe.
Mariana Manea,
Pictura Cecile Deserle
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu