Eu ma grabesc, tu te grabesti, el se grabeste.

Eu ma grabesc, tu te grabesti, el se grabeste.
Imbatranesc, imbatranesti, imbatraneste. Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca in poveste simpla de tot, scurta de tot viata ne este. Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie. Uite-un baiat floare si-a pus la palarie. Uite un prunc, rade in prag, ai, nazdravanul! Uite-un mosneag, tace-n toiag, alb ca troianul. Muntele ieri ne-ademenea, astazi ne doare. S-a implinit, nu s-a-mplinit visul cel mare? Cine sunt eu, cine esti tu, cine e dansul? Noi am stiut zborul inalt, dorul si plansul Zilele trec, zilele vin Ce va ramane? Suflet de lut, necunoscut, suflet de paine? Toamnele cresc, grijile cresc, viata descreste. Eu ma grabesc, tu te grabesti, el se grabeste. Bucurati-va, prieteni, de prieteni si de frati, Bucurati-va de-un nume ce vi-i dat ca sa-l purtati. Bucurati-va de-un cantec, de-un amurg cu flori de tei, bucurati-va o viata de lumina dragostei.

Craciunul de acasa

Craciunul de acasa Primii fulgi,ating pământul ca-o binecuvântare Așternându-se pe rând pe alei și drumul mare Alții,vin, grăbiți, grăbiți să îmbrace,albul vremii Peste toate-și lasă frigul mâna înghețat-a iernii. Ceru-i parcă nor pufos și tot cad din sita-i fulgi O baghetă magică a pus voalul ei pe dungi Nopțile sunt argintii,totul pare-ncremenit  Și tac vorbele şi gândul ca-ntr-un basm fãrã sfârşit. Am uitat,sã-i scriu scrisoare şi mãicuța o aşteaptã  Parcã-mi tremurã pustiul,aşezat-n mâna dreaptã  Și mã fac la geamul ei,printre vise fulg de nea Doar o clipă,împreună lângă mama să mai stea.

Relaxare si visare!

O zi minunata!

Legenda celor opt minute...

Legenda celor opt minute... _____________________________ Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus: -Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important. Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce. Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!”. Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis. Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna. Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna. La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!” Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om. In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important. Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului.” Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele. Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!” Sursa;Din gura altora

Aversa de gutui....Popa Ines Vanda

Aversa  de  gutui Ploile nebune bețe pun în roate  Razelor de soare, bate vânt năuc,  Stele măturate, se târăsc pe coate,  În ecou de bocet printre crengi de nuc. Ceața creionează searbede crochiuri,  Orele chircite par că se comprimă,  Timpul trage sfori, îngropând nimicuri,  Cerșetorii clipei joacă pantomimă.

Eu am avut norocul să mă nasc român

Eu am avut norocul să mă nasc român  Şi-am mai avut norocul de a şti  De mic copil, în ciuda comunismului păgân  Că sunt român  Român că voi muri... Eu am avut norocul să apuc bunici  Şi-am mai avut norocul să mă crească ei

Tandreţe...poezie de Jacques Salome,

Tandreţe Permite zâmbetului meu Să-ţi ofere tandreţea, Permite mâinii mele Să te mângâie blând, Permite privirii mele să-ţi spună Cât eşti de importantă pentru mine Acceptându-mi astfel mulţumirea Drept cadou pentru prezenţa ta.

Mi-e poftă...poezie de Constantin Triţă

Mi-e poftă Mi-e poftă-n dimineaţă, de iubire, De prelungite-mbrăţişări târzii, De flăcările ca o împlinire Ce toarnă în adâncuri... veşnicii. Mi-e poftă-n răsărituri, de lumină, De îndrăzneli şoptite şi tăceri, De nebunii, chemări şi-adrenalină, Ce picură în suflet primăveri. Mi-e poftă-n dimineaţă, de uitare, De patimi regăsite şi iertări, De-un orizont, abia ieşit din mare, Stârnind o avalanşă de-ntrebări. Mi-e poftă-n răsărituri, de răcoare, De ploaie şi atingeri care ard, De curcubeul clipei şi de soare Şi de ce nu? de clipa de hazard. poezie de Constantin Triţă

Dansul iubirii....poezie de Mariana Bendou

Vino să-ţi fiu, iubito, partener La dans între pământ şi cer În lumea asta plină de mister În care totul pare efemer! Ne-om avânta la dans vioi Uitând angoasele din noi Vom trece peste griji, nevoi, În ritmul vieţii, amândoi.

"Frumuseţea este de trei feluri: a sufletelor, a trupurilor şi a vocilor. Frumuseţea sufletelor poate fi înţeleasă cu mintea, cea a trupurilor, cu privirea, cea a vocilor, cu auzul."

Fericirea mea eşti tu!

Fericirea mea eşti tu! Este zâmbetul tău sincer, este strălucirea ochilor tăi prin care pot vedea frumuseţea sufletului tău pur. Sunt fericită chiar şi atunci când ne aflăm în aceeaşi încăpere sau pe aceeaşi stradă, în acelaşi oraş sau în aceeaşi ţară! Fericirea mea este chiar şi când mă gândesc că trăim sub acelaşi cer! Fericirea mea eşti tu!

Prag de noiembrie...Boris Iochim

Prag de noiembrie

Din zări, zâmbind, vin norii de ninsoare,

Aduşi de-un vânt tăios şi hainit...

Se pregăteşte toamna de plecare --

Dar fără a-i spune iernii „bun-venit".

Drum cu pietriş, scrâşnind sub pas agale...

Pe-alături, din salcâmi, frunzare plâng --

Tăcut, posac şi plin de nepăsare,

Răceala brumelor în mine-o strâng.

Plopii, lipsiţi de-a frunzelor podoabă,

Sub vânt, se-ndoaie şi se zgribulesc...

Natura pare-o deşirată gloabă

Ce-şi clatină povara, nefiresc.