Muza mea capricioasă
Toamna s-a făcut simțită,
Astăzi, chiar mai mult ca ieri,
Rece si posomorâtă,
Temătoare c-am să-i cer,
cont de razele de soare
si de frunzele din pom,
de parfumul dus din floare !
Și i-aș cere !...Doar sunt om !
Și iubesc frumosul, care,
zilnic îmi încântă viaţa:
soarele ieșit din mare,
bucuria și speranța...
Iubesc fluturi, iubesc flori...
și mă întristez, la gândul,
că-mi va fi atât de dor,
să simt vesel, iar, pământul...
Mã-ntristează plânsul frunzei,
Care cade muribundă,
dusă de vârtejul toamnei,
ruginie si plăpândă...
Suflet trist în agonie,
cu puțini sorți de izbândă
prinsă într-o poezie,
de o mână tremurândă!
Dar găsesc toamnei o scuză...
O asemăn c-o iubită,
Care-i uneori confuză:
Prea a fost dezamăgită!
Că de altfel e frumoasă,
Colorată și bogată,
Când din soare prinde-o rază,
E de-a dreptul minunată!
Când un curcubeu se-nalță
De sub geana unui nor,
Când iți umple de speranţă
Sufletul șovăitor...
Când adie fir de vânt,
Răspândind melancolie,
Precum roadele din câmp,
Adun tot, în...poezie!
Și încep să o iubesc!
Când urâtă, când frumoasă...
O alung...dar o doresc...
Muza mea capicioasă !
Liliana Smerea Vacaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu