Ce este omul?

Ce este omul?

Ne întrebăm mereu ..Ce este omul?”

Și ,,Care-i rostul lui pe-acest pământ?”

Poate-i un fruct ce-nobilează pomul,

Sau e un pom în care doarme-un vânt.

Poate-i un dor ce caut-alinare

În suflete care iubesc mereu,

Poate o frunză uscată de-ntristare,

Ce-i omul, știe numai Dumnezeu!

Ne zbatem să răzbim tot greul care

Ne iese-n cale când nu ne-așteptăm,

Ne-mbolnăvește crunt o întristare…

Dar cui îi pasă azi de plânsul tău?

Vrem să trăim mai mult și prin mai multe,

Din împliniri să facem porți de rai,

Dar viața-și are clipe cât mai scurte

Și dintr-odată vreme nu mai ai

Nici să iubești cum ai visat odată,

Nici să clădești castele de-mpliniri,

Căci omul este-o frunză secerată

De gerul vieții și de amăgiri.

,,Ce este omul?”ne întrebăm prin vreme

Atunci când multe-s grele și n-au rost,

,,Omul i-un chip de lut printre blesteme

Și despre care spui oricând : ,,A fost!”

Lili Șipoteanu