Doamne mi-ai trimis un OM ! - l Dorin Dumitriu.

La un colț de stradă-ngusta  Printre atâția trecători,  O femeie mai în vârstă  Vindea buchete de flori. Avea ochii înlăcrimați  Părul alb, privirea blândă,  Pantofii decolorați  Și o rochie veche, ruptă. Era în genunchi bătrâna  Parcă se ruga la sfinți,  Întinzându-și tristă mâna  Trecătorilor grăbiți. Mulți treceau nepăsători  Nimeni nu lua o floare,  Pe cer norii călători  Se strângeau vestind a ploaie. Era început de toamnă  Și lumea părea grăbită,  Târziu se opri o doamnă  La femeia amărâtă. Ia măicuță zece lei  Că nu am să-ți dau mai mult,  Am și eu bătrânii mei  Și părinți ce m-au crescut. Și n-aș vrea să-i văd aici  Pe o margine de stradă,  Te rog mamă să nu plângi  Îți dau banii ca pomană. Și-atunci sărutându-i mâna  Sprijinindu-se de un pom,  Se saltă de jos bătrâna  Șoptind trist … Doamne mi-ai trimis un OM !