RSD ROMANIA- INTERVIU MIRABELA DAUER

Excelenţa Sa, Dascălul

Excelenţa Sa, Dascălul

Excelenţa Sa nu are cont în bancă. Nu are vilă cu douăzeci de camere. Nu are afaceri prospere prin ţară. Excelenţa Sa are un suflet cât galaxia. Are riduri şi fire albe de la generaţiile care sânt şi de la cele care au fost. Excelenţa Sa îşi mobilează viaţa cu extemporale, teze, concursuri. Rareori se gândeşte la ultimul strigăt al modei… Desele-i preocupări sunt legate de programe, perfecţionări, examene. De cele mai multe ori şlefuieşte nestematele altora. Pentru ele vinde pe bani mărunţi secundele fiilor lui.

Excelenţa Sa trudeşte viaţa-ntreagă la secera ascuţită a lunii, semănând pulberi de aur peste seminţele ce stau să- ncolţească. Uneori, ochelarii i se acoperă de roua amară, dacă un fost elev, ajuns senator, îi uită în anticameră ca pe un obiect decorativ. Alteori zâmbet de rodie îi inunda obrajii, când un necunoscut, pe stradă, îşi scoate pălăria în faţa lui: „Bună ziua, Domnule profesor, eu sânt…”

Excelenţa Sa nu-şi numără anii dupa buletin, ci după vârstă – mereu aceeaşi, care înfloreşte în bancă. Constată cu surprindere într-o zi că trebuie să iasă la pensie şi nu înţelege de ce inima lui, cu doua preinfarcte, bate ca la optsprezece ani. Excelenţa Sa, ca un pui de căprioară în bătaia puştii, nu ştie că se aseamănă cu sfinţii. Ei au dăruit. El se dăruieşte. Cel de Sus i-a hărăzit loc înalt în izvorul Luminii, loc plin de verdeaţă, din care Măria Sa, Dascălul, să poată priveghea şi de dincolo pruncii sufletului său.

Traducere şi adaptare după de R. Kipling.

Viaţa este uneori foarte zgârcită: trec zile, săptămâni, luni şi ani fără să simţi nimic nou. Totuşi, odată ce se deschide o uşă, o adevărată avalanşă pătrunde prin spaţiul deschis. Acum nu ai nimic, iar în clipa următoare ai mai mult decât poţi accepta. Paulo Coelho

Franzuzhenka

Restituiri-

Poezia... -Restituiri- Tu poate nici nu ști că ești frumoasă, În ochii tăi lumina are casă Și gura susurând precum izvorul Mă tot îmbie să-mi astâmpăr dorul. Fecioară nenuntită, sfântă mamă, Nu te-ntreb, femeie, cum te cheamă, Nici eu nu știu uitându-mă la tine Această liniște de unde-mi unde vine... Când mâna mea te scrie în cuvânt, Nici tu să nu mă-ntrebi de unde sunt, Ce vină am de mi-ai fost dată mie Să mi te țin în brațe-Poezie?

"Idealurile care mi-au luminat calea şi mi-au redat din timp în timp curajul de a înfrunta viaţa cu bucurie, au fost: bunătatea, frumuseţea şi adevărul." Albert Einstein

Sarbatoarea iubirii la romani - Dragobetele.

Sarbatoarea iubirii la romani - Dragobetele.  

Pe vremuri, peste tot prin sate se auzea pe vreme asta zicala "Dragobetele saruta fetele!".

Pe vremuri, in preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii sarbatoreau Dragobetele. Sarbatoarea de Dragobete este considerata in popor echivalentul sarbatorii Valentine's Day.

Luna februarie era vazuta ca si luna de primavara, iar ziua de 24 era inceputul anului agricol cand intreaga natura se trezeste la viata.

Dragobete era fiul Dochiei si era un barbat frumos si iubaret, fiind o divinitate mitologica similara lui Cupidon sau Eros. Dragobete era si un zeu al bunei dispozitii, iar de ziua lui aveau loc petreceri unde de cele mai multe ori tinerii isi gaseau jumatatea si isi intemeiau familii.

Tinerii se intalneau  dimineata,in centrul satului sau in fata bisericii, imbracati in cele mai bune haine. Daca timpul era favorabil, porneau in grupuri catre padure in cautarea ghioceilor si a altor plante miraculoase. Daca era prea frig sau ploua, se adunau mai multi la o acasa si  tineau jocuri sau spuneau  povesti.