Tu poate nici nu ști că ești frumoasă, În ochii tăi lumina are casă Și gura susurând precum izvorul Mă tot îmbie să-mi astâmpăr dorul.
Fecioară nenuntită, sfântă mamă, Nu te-ntreb, femeie, cum te cheamă, Nici eu nu știu uitându-mă la tine Această liniște de unde-mi unde vine...
Când mâna mea te scrie în cuvânt, Nici tu să nu mă-ntrebi de unde sunt, Ce vină am de mi-ai fost dată mie Să mi te țin în brațe-Poezie? Ci lasă între noi să curgă seva, Pe cea dintâi nu a chemat-o Eva? Celui dintâi, sub înfloritul ram I-a spus pe nume Dumnezeu-Adam! .......................................................
Tu poate nici nu ști că ești frumoasă, Cu tine pe pământ mă simt Acasă Și gura susurând precum izvorul Mă tot îmbie să-mi astâmpăr dorul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu