Urare

Buna dimineata!

Vascul

Uitarea

Uitarea Ovidiu Oana-pârâu În turn, pe catafalc întins, Brocartul negru îl aşteaptă Pe rege, să se deie prins Eternităţii ce-l aşteaptă. Dar nu mai vine, el s-a stins, Ţinându-şi strâns în mâna dreaptă, Pământul reavăn din cuprins În care-a coborât o treaptă. Atunci când pacea l-a învins, Chemându-l cu o blândă şoaptă, Spre chipul aspru, dar destins, Oşteni, privirile-şi îndreaptă. Istorii pe el au nins Uitarea hâdă, ne-nţeleaptă. În turn, pe catafalc întins, Brocartul negru îl aşteaptă.

·

Daca iubesti...

Povestea VÂSCULUI, planta cu puteri miraculoase

Vascul este o planta magica, cunoscuta si sub numele de creanga de aur. Are puteri miraculoase si o semnificatie sacra in folclorul European. In traditia romaneasca, vascul este foarte important, mai ales in preajma sarbatorilor de iarna.Legenda vascului vine, de fapt, de la zeita Frigga, zeita dragoste si mama lui Balder, zeul soarelui. Se spune ca Balder a avut un vis care prevestea moartea lui. Zeita a fost foarte speriata de acest vis. Daca fiul ei ar fi murit, toata viata de pe Pamant s-ar fi sfarsit.

Cine-ţi spune.....poezie de Dănuţ Cepoi

Cine-ţi spune Cine-ţi spune: te iubesc! Poate te iubeşte în felul lui Aşa cum se pricepe, cum poate, Sau cum simte. Cine-ţi spune: iartă-mă! Probabil are o pată pe cămaşa sufletului Care nu se poate scoate Decât cu iertare. Cine-ţi spune: mie dor! Are nevoie de o minune Pentru a reînvia amintirile voastre Pierdute şi regăsite. Cine-ţi spune: de ce? Se întreabă pe sine De ce se preschimbă uneori oamenii În străini. Cine-ţi spune: sunt aici! Înseamnă că a început să înţeleagă Câte ceva despre tine Poate prea puţin, sau prea târziu...

O iederă să fii...poezie celebră de Nichita Stănescu

O iederă să fii Mi-ar fi plăcut să fii mai bine-o plantă.  O iederă să fii lângă obrazul meu, sunând,  când reci curenţii serii vin în pantă  din cerul rezemat pe-un singur gând.  Să-ţi fi ştiut căldura, lângă coastă,  de frunze tremurând şi lucind,  să fie-un singur trunchi secunda noastră  pe două ramuri luna sprijinind.  Şi foşnetul oraşului, mai altul şi mai smuls  ca marea din culoare, jos la diguri,  să fi bătut oprind cu un impuls  stâlpii tăcerii-naintând, nesiguri.  S-aud cu-o frunză, cu o rădăcină,  mi-ar fi plăcut un anotimp sever,  când ultimele gheţuri se dezbină  în ele însele. Şi nu au loc şi pier.

Mos Nicolae

Iarna

Soarele pe dupa deal  Se ascunde, lasa cerul,  E-un frumos apus de iarna,  Vine seara, vine gerul!

Povestea lui Mos Nicolae

Toltecul e un artist al iubirii,

Toltecul e un artist al Iubirii, Un artist al Spiritului, Care creează în fiecare moment al vieţii sale, În fiecare secundă, cea mai frumoasă dintre arte -  Arta de a Visa. Viaţa nu este altceva decât un vis, Iar dacă noi devenim artişti Care îşi creează viaţa în iubire, Visul nostru poate deveni O capodoperă. poezie de Miguel Ruiz

Iarna....Nicolae Labis

Nicolae Labis  Iarna Totu-i alb în jur cât vezi Noi podoabe pomii-ncarca Si vibreaza sub zapezi Satele-adormite parca. Doamna Iarna-n goana trece În calesti de vijelii – Se turtesc de geamul rece Nasuri cârne si hazlii. Prin odai miroase-a pâine,  A fum cald si amarui Zgreaptana la usa-un câine Sa-si primeasca partea lui… Tata iese sa mai puna Apa si nutret la vaca; Vine nins c-un fel de bruma Si-n mustati cu promoroaca. Iar bunicul desfasoara Basme pline de urgie,  Basme care te-nfioara Despre vremuri de-odinioara,  Vremi ce-n veci n-au sa mai fie.

Toltecul e un artist al Iubirii...poezie de Miguel Ruiz

Toltecul e un artist al Iubirii, Un artist al Spiritului, Care creează în fiecare moment al vieţii sale, În fiecare secundă, cea mai frumoasă dintre arte -  Arta de a Visa. Viaţa nu este altceva decât un vis, Iar dacă noi devenim artişti Care îşi creează viaţa în iubire, Visul nostru poate deveni O capodoperă.

Iarna

Iarna Mândra iarnă norii îi cerne Peste satul de poveste Stratul alb timid se-aşterne Peste case, peste creste. În curţile ce par adormite Fluturii de zăpadă joacă, Casele de ger sunt amorţite Şi mantia albă o îmbracă. poezie de Alina-Georgiana Drosu

Eu ma grabesc, tu te grabesti, el se grabeste.

Eu ma grabesc, tu te grabesti, el se grabeste.
Imbatranesc, imbatranesti, imbatraneste. Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca in poveste simpla de tot, scurta de tot viata ne este. Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie. Uite-un baiat floare si-a pus la palarie. Uite un prunc, rade in prag, ai, nazdravanul! Uite-un mosneag, tace-n toiag, alb ca troianul. Muntele ieri ne-ademenea, astazi ne doare. S-a implinit, nu s-a-mplinit visul cel mare? Cine sunt eu, cine esti tu, cine e dansul? Noi am stiut zborul inalt, dorul si plansul Zilele trec, zilele vin Ce va ramane? Suflet de lut, necunoscut, suflet de paine? Toamnele cresc, grijile cresc, viata descreste. Eu ma grabesc, tu te grabesti, el se grabeste. Bucurati-va, prieteni, de prieteni si de frati, Bucurati-va de-un nume ce vi-i dat ca sa-l purtati. Bucurati-va de-un cantec, de-un amurg cu flori de tei, bucurati-va o viata de lumina dragostei.

Craciunul de acasa

Craciunul de acasa Primii fulgi,ating pământul ca-o binecuvântare Așternându-se pe rând pe alei și drumul mare Alții,vin, grăbiți, grăbiți să îmbrace,albul vremii Peste toate-și lasă frigul mâna înghețat-a iernii. Ceru-i parcă nor pufos și tot cad din sita-i fulgi O baghetă magică a pus voalul ei pe dungi Nopțile sunt argintii,totul pare-ncremenit  Și tac vorbele şi gândul ca-ntr-un basm fãrã sfârşit. Am uitat,sã-i scriu scrisoare şi mãicuța o aşteaptã  Parcã-mi tremurã pustiul,aşezat-n mâna dreaptã  Și mã fac la geamul ei,printre vise fulg de nea Doar o clipă,împreună lângă mama să mai stea.

Relaxare si visare!

O zi minunata!

Legenda celor opt minute...

Legenda celor opt minute... _____________________________ Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus: -Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important. Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce. Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!”. Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis. Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna. Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna. La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!” Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om. In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important. Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului.” Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele. Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!” Sursa;Din gura altora

Aversa de gutui....Popa Ines Vanda

Aversa  de  gutui Ploile nebune bețe pun în roate  Razelor de soare, bate vânt năuc,  Stele măturate, se târăsc pe coate,  În ecou de bocet printre crengi de nuc. Ceața creionează searbede crochiuri,  Orele chircite par că se comprimă,  Timpul trage sfori, îngropând nimicuri,  Cerșetorii clipei joacă pantomimă.

Eu am avut norocul să mă nasc român

Eu am avut norocul să mă nasc român  Şi-am mai avut norocul de a şti  De mic copil, în ciuda comunismului păgân  Că sunt român  Român că voi muri... Eu am avut norocul să apuc bunici  Şi-am mai avut norocul să mă crească ei

Tandreţe...poezie de Jacques Salome,

Tandreţe Permite zâmbetului meu Să-ţi ofere tandreţea, Permite mâinii mele Să te mângâie blând, Permite privirii mele să-ţi spună Cât eşti de importantă pentru mine Acceptându-mi astfel mulţumirea Drept cadou pentru prezenţa ta.

Mi-e poftă...poezie de Constantin Triţă

Mi-e poftă Mi-e poftă-n dimineaţă, de iubire, De prelungite-mbrăţişări târzii, De flăcările ca o împlinire Ce toarnă în adâncuri... veşnicii. Mi-e poftă-n răsărituri, de lumină, De îndrăzneli şoptite şi tăceri, De nebunii, chemări şi-adrenalină, Ce picură în suflet primăveri. Mi-e poftă-n dimineaţă, de uitare, De patimi regăsite şi iertări, De-un orizont, abia ieşit din mare, Stârnind o avalanşă de-ntrebări. Mi-e poftă-n răsărituri, de răcoare, De ploaie şi atingeri care ard, De curcubeul clipei şi de soare Şi de ce nu? de clipa de hazard. poezie de Constantin Triţă

Dansul iubirii....poezie de Mariana Bendou

Vino să-ţi fiu, iubito, partener La dans între pământ şi cer În lumea asta plină de mister În care totul pare efemer! Ne-om avânta la dans vioi Uitând angoasele din noi Vom trece peste griji, nevoi, În ritmul vieţii, amândoi.

"Frumuseţea este de trei feluri: a sufletelor, a trupurilor şi a vocilor. Frumuseţea sufletelor poate fi înţeleasă cu mintea, cea a trupurilor, cu privirea, cea a vocilor, cu auzul."

Fericirea mea eşti tu!

Fericirea mea eşti tu! Este zâmbetul tău sincer, este strălucirea ochilor tăi prin care pot vedea frumuseţea sufletului tău pur. Sunt fericită chiar şi atunci când ne aflăm în aceeaşi încăpere sau pe aceeaşi stradă, în acelaşi oraş sau în aceeaşi ţară! Fericirea mea este chiar şi când mă gândesc că trăim sub acelaşi cer! Fericirea mea eşti tu!

Prag de noiembrie...Boris Iochim

Prag de noiembrie

Din zări, zâmbind, vin norii de ninsoare,

Aduşi de-un vânt tăios şi hainit...

Se pregăteşte toamna de plecare --

Dar fără a-i spune iernii „bun-venit".

Drum cu pietriş, scrâşnind sub pas agale...

Pe-alături, din salcâmi, frunzare plâng --

Tăcut, posac şi plin de nepăsare,

Răceala brumelor în mine-o strâng.

Plopii, lipsiţi de-a frunzelor podoabă,

Sub vânt, se-ndoaie şi se zgribulesc...

Natura pare-o deşirată gloabă

Ce-şi clatină povara, nefiresc.

Victorita, iată povestea ta!

Sinceră și explică multe! Povestea ta e o poveste grozavă. E clar că viața ta n-a fost niciodată plictisitoare. Ai trecut prin provocări, ai găsit prieteni grozavi, ai pierdut unele lucruri și ai câștigat și mai multe, și nu te-ai dat bătută niciodată! Ai o voință extraordinară, pe care toți ți-o admiră.

Amintiri...poezie de Zenovia Priboi

Amintiri...

Eu in causul palmelor am strans,

franturi de vise, ce-am avut cu tine,

si clipe minunate am inchis,

ca sa le am mai vii in amintire!

Cate secunde magice-am pastrat

sa nu le pierd ascunse le-am tinut,

dar ti le-arat sa vezi ca n-am uitat,

nimic din tot cea fost si am trait!

In fiecare zi am adunat,

mici bucurii si de la flori petale,

si-n suflet eu cu grija am sculptat,

doar chipul tau cu razele de soare!

Sub pleoapele adanci de catifea,

am adunat imagini doar cu tine,

pe toate-n suflet sa le strang as vrea,

caci toate-mi sunt comori de amintire!