Clopotele de la Alba Iulia....Victor Burde

Clopotele de la Alba Iulia Victor Burde Drumeţule, Inainte de a păşi în oraşul acesta, unde sufletele martirilor încă veghează la porţi de cetate, ascultă faptele străbunilor, rostite de fiecare clopot ce bate! Sub dangăt şi astăzi, mulţimea vuieşte, aclamând pe Viteazul Mihai; Sufletul lui de-a pururi pluteşte,  peste steaguri de luptă şi tropot de cai. Răsună profund către cer, porunca-i dată - înspre nemurire, strigată din pieptul întregului neam: UNIRE, UNIRE, UNIRE! Prelung, tânguirea de clopot

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie - Mihai Eminescu

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie

Tara mea de glorii, tara mea de dor? 

 Bratele nervoase, arma de tarie,

 La trecutu-ti mare, mare viitor! 

 Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul, 

 Daca fiii-ti mandri aste le nutresc; 

 Caci ramane stanca, desi moare valul,

 Dulce Romanie, asta ti-o doresc

 Vis de razbunare negru ca mormantul. 

 Spada ta de sange dusman fumegand,

 Si deasupra idrei fluture cu vantul 

 Visul tau de glorii falnic triumfand 

Vatra fericirii - Victor Tulbure

Vatra fericirii - Victor Tulbure

Un vultur se roteste in tarii

Peste Carpatii mei cu frunti de piatra …

In lume nu-s mai multe Romanii

Ci una doar, si-aceea ne e vatra!

Sclipesc in soare turle argintii …

Par sondele: un codru de mesteacan …

In lume nu-s mai multe Romanii

Ci una doar, si-aceea ne e leagan!

In zori rasuna viers de ciocarlii …

De aur e pe camp nemarginirea …

In lume nu-s mai multe Romanii

Ci una doar, si-n ea ni-i fericirea!

Se-nalta-un steag cu falduri purpurii …

La noi in august e fierbinte vara …

In lume nu-s mai multe Romanii

Ci una doar, si-aceea ne e tara!

Semnificaţia istorică a zilei de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României

Semnificaţia istorică a zilei de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României Ziua națională a României a fost, între anii 1866-1947, ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989 ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2.n ceea ce priveşte percepţia pe care românii de astăzi o au despre Ziua Naţională, istoricul Adrian Majuru a precizat că fiecare generaţie îşi trăieşte timpul ei şi are proiectele ei de viitor, însă întotdeauna proiectele de viitor ale fiecărei generaţii, indiferent de timpul ei istoric, depind foarte mult de cadrul social, de oportunităţile care îi sunt oferite sau nu.. Această dată marchează Marea Unire a Principatelor la 1918 la Alba Iulia, când Transilvania și Banatul au revenit patriei mamă. Ulterior, puțin mai târziu, Basarabia și Bucovina au revenit în interiorul granițelor României."

Fii om

Ţin minte tăcerile, la fel de bine precum ţin minte cuvintele. Poate chiar mai bine. Pe ale mele şi pe ale altora. Unele tăceri au fost mute. Altele au fost surde. Unele au fost durere. Altele regăsire. Unele judecată. Altele mulţumire. Câteva extaz. Unele au tăcut pur şi simplu. Altele au vorbit. Unele au cântat. Câteva au urlat, de-a dreptul. Acestea mă dor şi acum. Am învăţat cu greu lecţia de a asculta şi ceea ce oamenii nu spun. La un moment dat însă m-ai făcut să îmi construiesc o viaţă paralelă, acolo, pe tărâmul necuvintelor. Îmi clădisem o altă viaţă pe ceea ce oamenii nu spun. Trăiam mai mult acolo, fără a avea măcar vreo garanţie că interpretam corect necuvintele lor. Dar doar acolo se vorbea limba inimii mele, nu avea cum să fie greşit. De atunci iubesc tăcerea.. Alexandra Svet

"Totul are o randuiala si fiecare dar isi are rostul si 

vremea sa ." 

Savatie Baștovoi

ÎȚI LAS ZĂLOG UN MAC - Popa Ines Vanda

ÎȚI LAS ZĂLOG UN MAC - Popa Ines Vanda  Te regăsesc ades în necuvântul serii,  În zâmbete de nuferi ce se-oglindesc pe lac,  Vâltorile de gânduri din portul nerăbdării  Ți le trimit prin fluturi ce-n zboruri își desfac Mov aripi de saten să-ți mângâie durerea,  Cu praf de acuarelă pe buze să-ți picteze,  O lacrimă de-alean să-ți tulbure privirea,  Cu flori turcoaz de stele un vis să-ți contureze.  În adieri de șoapte poți desluși chemări,  Minute-mpotmolite de timp pietrificat,  Un înger adormit în cuib de neuitări  Și-un suflet ce în taină cu dor l-ai sigilat.  Am să te-ating o clipă cât minte să mă ții,  Voi fi un amănunt în zodie de vânt,  Dar visul este vis.N-am cum să vin, să-mi fii,  Zălog îți las un mac în fiece cuvânt!  Păstrează-l în albumul cu amintiri perene,  Iar dacă-n stoluri gânduri vor amuți de ploi,  Uitări să-ți lege ochii cu flori de sânzâiene,  Ne-om regăsi în raiul visat de amândoi.  Refugiu să găsești sub cruci de rugăciune,  Alin să-ți fie fluturi cu trupuri de brocart,  Sub pleoape să porți îngeri, tăcerile-ți vor spune:  Pahar de vis și cer cu tine-am să-l împart!  16.07.2014

Mă vor lovi

Mă vor lovi  mă vor lovi acei ce nu vor reuși  să afle cine sunt, ce simt, ce îmi doresc  mă vor urî oameni pe care-i voi iubi  dar niciodată eu n-am să-i urăsc! mă vor lovi cu multă nepăsare  c-așa sunt unii oameni, trăiesc să facă rău  îmi vor lua tot ce-or putea să care  dar eu nu voi lua ce nu este al meu! mă vor lovi în goana lor nebună către acolo unde vor s-ajungă voi plânge. ei nu vor privi in urmă  și totuși eu nu am să-i fac să plângă! mă vor lovi fără ca să regrete  și vor pleca... apoi mă vor uita  de voi greși, ei nu au să mă ierte  dar eu pe ei mereu îi voi ierta! mă vor lovi fără să se gândească  că sunt un suflet, că voi suferi  ei nu vor reuși nicicând să mă iubească  cu toate-acestea eu îi voi iubi! mă vor lovi cu tot ce vor putea  vor da în mine cu pietre și noroi  vor arunca cu ură-n urma mea  dar eu nu am să lovesc înapoi. Irina Binder

.Far sa-ti fie bunatatea - Popa ines Vanda

Far  sa-ti fie  bunatatea Popa ines Vanda Voi care le știți pe toate despre toți și judecați  Chip creat de Dumnezeu, nu suntem cu toții frați?  Nu privim cu-aceeași ochi, nu zâmbim cu-aceeași gură,  Nu suntem noi cântăriți cu a dreaptă Lui măsură? Sufletu-ți nu-l întrista pentru cel ce te rănește,  Ocarând prin cleveteli și pelin de te-otrăvește,  Cu iubire și răbdare iartă orice nedreptate,  Prin credință-nvinge hula, cerne orice răutate! Fii smerit, zdrobește-ți duhul și cu inima umilă  Harul păcii și iubirii tu revărsați-l prin milă.  Nu-i nimic la întâmplare, încercarea are-un rost,  Modelându-ți caracterul, vei fi azi, ce ieri n-ai fost,

Fascinanta poveste a Drumului Mătăsii, cea mai importantă axă comercială din istoria umanităţii Citeste mai mult: adev.ro/ogx445

Timp de milenii, Drumul Mătăsii a reprezentat nu doar o axă comercială între două lumi, ci şi un liant puternic între culturi şi civilizaţii. Printre cei care au aprovizionat ţările române cu produse din îndepărata Asie s-au numărat armenii. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Drumul Mătăsii s-a înfundat în Laos. China are probleme cu investiţiil... Drumul Mătăsii a unit culturi şi civilizaţii diferite, reprezentând totodată cea mai importantă axă comercială a lumii. Potrivit istoricilor, cei care au pus bazele acestui drum au fost chinezii, iar primii care au bătut acest drum au fost negustorii indieni, persani, sogdieni şi arabi.   Acest drum, care măsura peste 6.000 de kilometri, a ajutat practic la dezvoltarea mai multor civilizaţii care au profitat de el, cum ar fi cea chineză, indiană, persană, arabă sau otomanTimp de milenii, Drumul Mătăsii a reprezentat nu doar o axă comercială între două lumi, ci şi un liant puternic între culturi şi civilizaţii. Printre cei care au aprovizionat ţările române cu produse din îndepărata Asie s-au numărat armenii.  Drumul Mătăsii s-a înfundat în Laos. China are probleme cu investiţiil... Drumul Mătăsii a unit culturi şi civilizaţii diferite, reprezentând totodată cea mai importantă axă comercială a lumii. Potrivit istoricilor, cei care au pus bazele acestui drum au fost chinezii, iar primii care au bătut acest drum au fost negustorii indieni, persani, sogdieni şi arabi.   Acest drum, care măsura peste 6.000 de kilometri, a ajutat practic la dezvoltarea mai multor civilizaţii care au profitat de el, cum ar fi cea chineză, indiană, persană, arabă sau otomană. Numele şi l-a luat de la mătase, un material produs şi exportat de chinezi, mult râvnit în restul lumii.    Primii care au povestit în Europa despre acest material fin, strălucitor şi nemaivăzut au fost soldaţii romani, în anul 53 î. Hr. În câteva decenii, aristocraţia din Imperiul Roman a dezvoltat o adevărată obsesie pentru noul material. Romanii au ajuns să cheltuie sume colosale pentru a achiziţiona mătase, care nu avea voie să lipsească din dulapurile aristocraţilor.   Pentru a putea profita de potenţialul materialului care nu se regăsea în nicio altă zonă a lume, chinezii şi-au păstrat foarte bine secretele creării mătăsii.    Puţine erau însă caravanele care parcurgeau întregul drum. Mulţi comercianţi profitau de pieţele amenajate de-a lungul drumului. Mare parte din mărfuri erau vândute la punctele de graniţă, de unde, mai apoi mergeau mai departe şi ajungeau în Europa, la preţuri colosale.   De la mătase, la condimente, porţelanuri şi obiecte de artă  Mătasea a fost doar una dintre mărfurile râvnite de către europeni. Chinezii exportau blănuri, porţelanuri, condimente, jad, mătăsuri, bronz, fier, obiecte de artă, fructe şi legume. Aceştia se foloseau de acest drum şi pentru a importa diverse mărfuri din Europa, cum ar fi pietre preţioase, aur, fildeş, sticlă, parfumuri, fructe, legume şi textile.    Drumul Mătăsii a permis şi răspândirea religiilor importante. În China ajunge islamul, budismul şi creştinismul, prin intermediul călugărilor care se aventurează pe acest drum.    Acest traseu începe să îşi piardă din importanţă după anul 1453, odată cu stabilizarea Imperiului Otoman. Descoperirea Americilor şi stabilirea rutelor maritime alternative au diminuat importanţa drumului care lega Asia de Europa.    Mărfurile din Asia au ajuns şi în ţările române. Potrivit directorului Secţiei Istorie a Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud, multe mărfuri şi produse din Asia au parcurs acest Drum al Mătăsii şi au ajuns în ţările române cu ajutorul armenilor, care s-au şi îmbogăţit de pe urma lor.

Tăranul român a cântat așa cum i-a spus sufletul.

Diana Ioniță-solista de muzica populara "Retras sau în lume, chinuit sau îmbucurat, țăranul român a cântat așa cum i-a spus sufletul. La naștere sau la moarte, la muncă sau la petrecere, pe lângă casă sau la drum, țăranul român și-a desprins cântecul ca pe un zbor spre alte zări, spre alte lumi mai bune. Toate apele sufletului său încărcat de atâta dor, de atâta muncă, suferință și răbdare, de atâta sete către spațiile pure au căutat o ieșire, au căutat o expresie. Cântecul nostru popular este un chip frumos, cu multă măiestrie alcătuit din prisosul sufletului unui neam la care oricât de mare ar fi lipsa materială și durerea, îndemnul către o viață înălțată și armonioasă nu lipsește niciodată". Ernest Bernea - Civilizația română sătească -

Tăranul român a cântat așa cum i-a spus sufletul.

Diana Ioniță-solista de muzica populara "Retras sau în lume, chinuit sau îmbucurat, țăranul român a cântat așa cum i-a spus sufletul. La naștere sau la moarte, la muncă sau la petrecere, pe lângă casă sau la drum, țăranul român și-a desprins cântecul ca pe un zbor spre alte zări, spre alte lumi mai bune. Toate apele sufletului său încărcat de atâta dor, de atâta muncă, suferință și răbdare, de atâta sete către spațiile pure au căutat o ieșire, au căutat o expresie. Cântecul nostru popular este un chip frumos, cu multă măiestrie alcătuit din prisosul sufletului unui neam la care oricât de mare ar fi lipsa materială și durerea, îndemnul către o viață înălțată și armonioasă nu lipsește niciodată". Ernest Bernea - Civilizația română sătească -

"Cele mai puternice arme pe care omenirea le are la dispoziție sunt; dragostea și rugăciunea."   Noapte binecuvantata!

''Nu stiu cand, cum s-a-nceput,Gabytza Gabriela 10 Noiembrie ·

''Nu stiu cand, cum s-a-nceput,

Nici nu pot sa imi dau seama,

Când gângurind făr-să fi vrut,

Am exclamat serafic: ,,Mama !"

Eram prea mica, să pot să ştiu

Ce va însemna, acest cuvânt,

Dar peste ani pot ca să scriu:

Cel mai sfânt de pe pământ !

Nici-unul nu mi-e aşa de drag

Ca mama, când eu strig la ea

Când m-aşteaptă seara-n prag,

S-o îmbrăţişez, cu dor aş vrea.

S-o strâng la piept şi să-i sărut

Mâinele-i dragi, ce-au legănat,

Prin dragostea-i de neîntrecut

Când ,,nani! nani!’’mi-a cântat.

Nu ţin să ştiu, dar mult’nainte

Făr-a gândi şi a-mi da seama,

Mi-a încolţit în mica-mi minte,

Şi-a răsărit cuvântul: ,,Mama!"

De-ar fi necazu-oricât de mare

Prin încercări, de multe de ori,

Cuvantul ,,Mama,’’ mi-e-alinare

Ca un balsam, din mii de flori.

Flori pentru prieteni!

"Niciodată nu se începe’ cosâtu’ într-o zi de marți, numa’ de luni sau în alte zile, ca să hie lucru cu spor”

DOĞA Hayattır
Niciodată nu se începea la coasă dintr-o zi de marți ci de luni, sau în alte zile „ca să hie lucru cu spor”. Întotdeauna cei ai casei se înțelegeau din ce hotar să înceapă lucrul. Așa că dimineața, la răsăritul soarelui, cosașul era deja în brazdă. Înainte de toate, munca începea cu bătutul coasei. Apoi, în timpul lucrului, coasa este ascuțită din când în când cu o gresie, ținută într-un toc, la șold. Și pentru a trece vremea, feciorii fluierau sau cântau.

Și cum cosașul a mers devreme și masa nu era pregătită, în traistă i-a fost pusă pită, slănină, ceapă, castraveți și eventual brânză. Așa că, după ce se lua roua, femeile veneau cu mâncare. Munca femeilor era aceea de a împrăștia brazdele pentru ca iarba să se usuce.

Uneori, feciorii când se căsătoreau, nimereau peste fete care nu erau harnice și așteptau mult și bine după mâncare. Munca la fân era și este foarte grea din cauza căldurii , dar ușor de suportat de fete și feciori când lucrau cu gândul că seara se întâlneau cu drăguții sau mândruțele.
Ne aducem aminte de satul natal, unde vara ați mers la coasă, la împrăștiat de brazde sau la adunat de fân, în cadrul emisiunii „Amintiri din vatra satului”.

Ruga

.... Hai cu mine pana la capatul lumii.... Zaharia Stancu

....
Hai cu mine - Zaharia Stancu


Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi grâu de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi struguri albaştri,
Fiecare butaş va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi păduri uriaşe,
Păduri de plopi cu creştetu-n cer,
Păduri de stajar cu rădăcinile
Înfipte adânc până la miezul planetei.

Acolo vom găsi trista mea dragoste,
Pătimaşa mea dragoste o vom găsi
Culcată în iarba coaptă de soare
Ori poate culcată pe un nor alburiu,
Pe un nor de argint alburiu...

Hai cu mine până la capătul lumii,

Poate lumea are totuşi un capăt.

LXXIX. (mă doare rana ta...)....Ovidiu Oana-pârâu

Ovidiu Oana-pârâu   LXXIX. (mă doare rana ta...) Mă doare rana ta şi-n mine urlă Tăceri însingurându-mă, zălude, De aerul ce încă nu aude Tânguitoare-aramele din turlă. Cât dăngătele-aşteaptă nepornite, Minţind trecutul, azi-ul, viitorul, Despicătură scrijeleşte dorul Cu colţi de lup şi săbii ascuţite. Iar peste groapa nesăpată încă, Plângând că fi-va dezrădăcinată, Aşteaptă iarba rouă-nrourată Pe noul leş, tăcerea mea adâncă. Mă doare-n urmă necredinţa mea, Dar cel mai rău mă doare rana ta!  ***

Peste 1,3 milioane de români îşi serbează onomastica cu ocazia zilei Sfinţilor Arhanghei Mihai şi Gavril.

Peste  1,3 milioane de români îşi serbează onomastica cu ocazia zilei Sfinţilor Arhanghei Mihai şi Gavril. Dacă printre cei dragi sau printre cunoştinţe ai pe cineva ce poartă numele celor doi sfinţi poţi trimite un gând bun ! La multi ani!

''Doi arhangheli, două nume,

''Doi arhangheli, două nume, Fără trup, cu dar de sfinți, Din cer li s-a dat, anume, Să ne fie ca părinți, Căpetenie de oaste, Mihail a fost numit, Cu puterea lui s-adaste, Drumul către asfințit, Drumul vieții, care este, Și al meu, și-al tău, și-al nost’, Un roman ori o poveste, Având înger, adăpost, Iar Gavriil, alt înger mare, Și frumos, și purtând crin E cuprins de sărbătoare, Încărcat de har divin, El aduce bucurie, Vestea bună-i darul său, Lângă noi mereu să fie, Apărându-ne de rău ! Când va fi să vină moartea Și ne-om zbate ca-n vâltoare, Mihail ne țină partea, Cu aripa-i protectoare !'' de Violeta Cîmpan - '