Ovidiu Densusianu: Cantecul Pribeagului

Pictura- Josef Sigall: Pribeagul Dacă vreţi s-aflaţi Din ce locuri viu, Munţii-i întrebaţi, Că ei singuri ştiu. Codru mi-a fost frate Prin pustietate. Dacă vreţi să ştiţi Cin' m-a mângâiat, Cerului-i vorbiţi, Că el m-a veghiat. Stelele mi-au fost Noaptea adăpost. Şi-ncotro-mi duc zborul De vreţi să vă spui, Întrebaţi izvorul Care-i drumul lui. Calea-mi se sfârşeşte Unde el se-opreşte.

...

Anghel Dumbraveanu: Niciodata uitarea

Intre noi sunt zapezi si nisipuri. Maine, poate pustiuri, oceane. Niciodata uitarea. Sub icoana ta imi inccp ziua. Aripa mea creste din umarul tau. M-au inchinat marii, aprig si pur, Sa fiu si sa nu fiu invins. Intre noi sunt zapezi si nisipuri. Maine, poate cerul cazut. Dar bucuria de-a traversa noaptea, Sa-ti ies inainte pe celalalt tarm, Unde niciodata uitarea

...

Lucian Blaga: Intoarcere

Langa sat iata-ma iarasi, prins cu umbrele tovaras. Regasescu-ma pe drumul inceputului, strabunul. Cate-s altfel - omul, leatul! Neschimbat e numai satul, dup-atati Prieri si toamne neschimbat ca Tine, Doamne. Aur scutura alunul. Fluier zice. Cade fumul. Greerii parintilor mulcom canta, mulcom mor. Cu aroma-i ca veninul aminteste-mi-se-arinul. Mult ma mustra frunza-ngusta. Vantul lacrima mi-o gusta.

Radu Stanca: O sa ramai in mine

O să rămâi în mine și după ce-o să pleci, La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare, O insulă ciudată cu drumuri și poteci Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare. O să rămâi în mine și când vei încerca Să intri în pădure și să te pierzi într-însa. Vezi! Urma ta săpată e în visarea mea Și pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa. Și te-aș găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc, Și te-aș afla oriunde te-ai ghemui hoțește. Visarea mea e ca un condur împărătesc Ce numai la piciorul tău zvelt se potrivește. O să rămâi în mine și după ce-o să zbori Din inima mea neagră, ca un canar din cușcă. Tristețea mea ciudată te va ochi și-n nori; Tristețea mea țintește mai bine ca o pușcă. Și te-aș zări oricâte costume ai schimba, Oricâte măști ți-ai pune să nu te pot cunoaște. Visarea mea – din sute de mii te-ar descifra. Tristețea mea – din sute de mii te-ar recunoaște.

CAII LIBERI Autor versuri: Dan Veron

Caii liberi  In galop prin viata mea Ei strabat un drum de rai Si nu-mi pot imagina Lumea asta fara cai. Caii liberi alergand Neloviti de bici si fier,  Cerul trag peste pamant Si pamantul trag spre cer. Cand se-aud din zari venind Ninge pe pamant cu flori,  Caii sunt ca un colind Caii sunt nemuritori. Prin lumina ascultati Caii liberi fara sei,  Si de roua-nrourati Trec usor ca niste zei.

Luciana Stoicescu-Vaughan: Numai duminica

Nu stiu de ce, citeodata, duminica Imi aduc aminte de tine. Poate pentru ca-i sarbatoare Iar tu, o sarbatoare ai fost pentru mine. Uneori amintirile au chiar si umor. Zimbesc singura la imagini fragile Si ma bucur de trecut. Apoi meditez La destinul parca ursit de sibile. Anii au trecut fara stire de-atunci. M-am luat cu firescul de fiece zi Si-am evitat sa-mi marturisesc Ca in gindul ascuns, imi apartii. Nu inteleg de ce numai duminica Imi aduc aminte de tine. Poate pentru ca-i sarbatoare Iar tu, o sarbatoare ai fost pentru mine.

Ileana Malancioiu: Vis

Cânt pe inimă ca pe-o frunză de fag Stau oamenii-n drum să m-audă cum cânt, Se uită unii la alţii tăcuţi Şi se-ntreabă ce pasăre sunt. E prea mult cântec împrejurul nostru, L-ascult cu ei şi nu-l mai înţeleg, Parcă m-aş fi temut să rup o frunză Şi am cântat dintr-un copac întreg.

B. Fundoianu: Ruga simpla

O, ploaia primăverii care-a căzut din timp!  lasă să-mi spăl în tine picioarele desculţe,  lasă să-mi spăl în tine sufletul meu desculţ! O, ploaia răcoroasă care-a căzut din timp!  am întâlnit-o-n drumuri, oblică, pe moşie,  cu stropii grei de soare ca boabele din spicuri. Oameni — sau poate-amurgul — în linişte ara ţelina, spintecată la nesfârşit, fugea, şi boii lingeau ploaia din cer, în arătură. Ploaie, spală pământul de baliga cuminte,  cruţă pământul, ploaie, de uraganul rău,  bun, în deşertul mării, setoşilor de umblet, umflă sămânţa bine şi fă-o să plesnească;  sămânţa de lucernă, de popuşoi, de orz,  orz pentru cai, lucernă la vaci şi popuşoiul fă-l, ploaie, pentru oameni cari te aşteaptă-n tindă, cu porci uscaţi de-amiază, cu vişini, cu pustiu  şi cu neveste-n care ţipă copiii surzi. Şi pune frunze-n vişini: ca să se urce-omida,  fă grâul: să nu moară guzganii de pământ,  şi sălcii: să se poată bivolii scărpina. Lasă-n ocol să fete vacile roşcovane,  lasă să se iubească, din spate, prin ogrăzi,  scurţi şi cu botul umed, cânii de vânătoare. Lasă să se reverse podgoriile lumii!  Fă să se coacă via şi dă-ne vinul nou,  ce osteneşte capul şi limpezeşte trupul. Iar mie, dă-mi femeia pământului tău negru,  albă ca şi lumina pământului tău negru,  bună ca şi nutreţul pământului tău negru. Şi-n urmă, prăbuşeşte-mi lumina din văzduh,  îngroapă-mă sub toată lumina din văzduh,  agheazmă blestemată, ploaie de primăvară. <

Miron Radu Paraschivescu: Amar

Pictura: Theodor Aman, Tigancusa Dragostea noastra a fost  cam sucita, far' de rost,  c-a-nceput in primavara ca un bob de lacramioara si la urma a murit ca un plans inabusit. Da, eram noi amandoi, bibilica-bibiloi, cand ardea soarele-n toi, parca dase boala-n noi: gura ta, a de muiere, de dulceata si de miere, era arsita si boare, ma topia si-mi da racoare. Iti pica vorba domoala  ca descanticul de boala:  lacrima erau, si stea,  ochii tai de peruzea. S-a ivit vr'un domnisor care te-a vrajit usor,  ori ti-a fost mintea nauca  de te-a prins dorul de duca! Au murit de-atuncea, toate. Ceasul vechi  Ia ce mai bate, cand in fiecare zi toate sunt cum n-ar mai fi!

B. Fundoianu: Femeie luminoasa

Femeie luminoasă ca şesurile-n toamnă, dă-mi gâtul tău, cuib moale cu paseri de azur, dă-mi mânele, mai pure ca pietrele din râuri — femeie cu gândirea ca un polen netrebnic şi carnea ca oricare gândire mai zămoasă. Femeie, pământ negru, te vreau şi te iubesc, aş vrea să-l ar, să-l semăn, să-l secer şi să-l macin, pământ proaspăt în care dormiră toţi ai mei, pământ tânăr în care mi-i tânără chemarea, pământul unde-n urmă vreau să adorm şi eu. Şi vreau — în ciuda celui ce seamănă-n deşert nisip şi foc, cu umbra la brâu şi soare-n ceafă — grăuntelui lumină să-i dăruiesc şi apă; aş vrea să-l ar, să-l seamăn, să-l secer şi să-l macin şi-aş vrea s-adorm cu grâul cel bun la căpătâi, pământ, matrice dată din ziua cea dintâi, în care mă aşteaptă, ca-ntr-o oglindă, chipul.

Zaharia Stancu: Cantecul lebedei

M-am întors într-o zi în sat Să mai adoarmă în mine tristeţea Şi toţi salcâmii m-au întrebat Unde? Unde ţi-e tinereţea? Am pierdut-o – le-am spus –  am pierdut-o demult, Zi cu zi am pierdut-o şi noapte cu noapte. Mi-au mâncat-o oraşul plin de tumult Şi cântecele toate rostite în şoapte. Am vrut să văd casa în care-am crescut, Poarta a rămas zăvorâtă. De ce te-ai întors? Ce mai cauţi aici? S-a răstit la mine o umbră urâtă. Nu te speria, i-am răspuns, n-am să-ţi cer Nici pâine, nici struguri, nici rodii, Doresc doar atât: să-mplinesc Ce e scris în străvechile zodii. Am să cad într-un somn adânc, Cu nimic n-o să te mai supăr, O să mă schimb într-o trestie Ori poate într-o floare de nufăr. O să mă urc pe-o creastă de nor, Cu norul să mă duc pân’ la soare. Să suflu printre buze în el Să ardă mai repede şi mai tare. Am să călătoresc cu norul apoi, Mult mai sus şi mult mai departe, Poate că voi ajunge într-o zi la o stea Pe care să fie şi viaţă, şi moarte. Miezul Universului o să-l caut, Va fi de aur? Va fi de rubin? Când eram tânăr, aveam ochii Albaştri ca lanul de in. Acum, ochii mei sunt tulburi de tot, Prea mult i-am ţinut scăldaţi în lumină. Văd cu ei lumea prin care-am trecut Şi lumea care e pe drum şi-o să vină.

Radu Gyr: Scrisori nescrise

. Viata noastră-ascunde-adese într-un colț de paradis scrisori ce nu ne-au fost trimese de-o mâna care nu ne-a scris. Nu știm pe foi ce-am vrea sa fie, ce cânt de dragoste nescris, dar mâna care nu ne scrie o legănam mereu în vis. Și frazele ce n-au să vină în așteptări mai scumpe ni-s, iar umbra ce n-a dat lumină în piept ni-i floare de cais. Și-așa cum stam în uși deschise pândim cu-n dor nicicând ucis scrisori ce nu ne-au fost trimise de-o mâna care nu ne-a scris.

Elena Farago: Trecea un om pe drum...

Trecea un om pe drum aseară,

Trecea cântând încet pe drum,

Ştiu eu? Poate cânta să-i pară

Drumul mai scurt, – ori poate cum

Era aşa frumos aseară,

Poate cânta ca să nu-l doară

Că-i singur numai el pe drum?

Trecea, şi eu eram la poartă

Şi şi-a văzut de drumul lui,

Dar ce mi-o fi venit deodată

De am oftat, n-oi şti să spui.

Şi nu-mi venea să plec din poartă,

Şi parc-un dor de viaţa toată

M-a prins privind pe urma lui...

Aşa ne-o fi la fiecare,

Că stăm în poartă, şi nu ştim

Pe călător măcar de-l doare

Ceva şi de ne pomenim

Oftând, pesemne fiecare

Ne-om fi simţind departe tare

De-un drum pe care-am vrea să fim.

ION SURUCEANU

EM

Vreau sa te vad...Grigore Vieru:

Vreau să te văd, femeie, Sau vino să mă vezi, Mi-e dor de iarba crudă A ochilor tăi verzi; De-a tale negre gene Ce tremură ușor Ca aburul de ploaie De-asupra codrilor. – Vreau să te văd, bărbate, Sau vino să mă vezi, E timpul coasei iată În ochii mei cei verzi. Cosește, hai – că iarba, Cu rouă și cu stea, Mai deasă și mai verde Să crească-n urma ta.

Tremurand de frumusete

Tremurand de frumusete Pân-a nu-nvăţa să caut Te credeam ascunsă-n flaut, Ori înaltă şi subţire După struna unei lire. Mi te bănuiam ascunsă Sub o floare, sub o frunză; Ghemuită sub mireasmă Ca un vis, ca o fantasmă; Transparentă ca o boare Lângă fiece culoare... M-aşteptai, iubita mea, Lângă lacul fără stea; La răspântia de drumuri Fără cântec şi parfumuri; Lângă cele pământeşti Numai tu aşa cum eşti Fără vis, fără tristeţe, Tremurând de frumuseţe. Nicolae Tatomir

Traditii, datini, obiceiuri si superstitii de Rusalii

Sarbatoarea de Rusalii se celebreaza in aceeasi zi cu aceea a Cincizecimii, respectiv Pogorarea 

Sfantului Duh. Rusaliile reprezinta o sarbatoare populara. Nu are o data exacta, fiind tinuta la 50 de zile dupa Sfintele Pasti. Iata cateva traditii, datini, obiceiuri si superstitii de Rusalii.

In Ajunul Rusaliilor se tin Mosii de Vara. In credinta populara, sarbatoarea de Rusalii este dedicata spiritelor mortilor care, dupa ce au parasit mormintele la Joimari si au petrecut Pastile cu cei vii, refuza sa se mai intoarca in locasurile lor subterane si incep sa faca rele oamenilor. Pentru a le imbuna, oamenii le-au dat nume diferite, de exemplu, Zane, Iele, Frumoasele, Imparatesele Vazduhului, etc.  Rusaliile sunt niste fiinte fantastice, malefice, asemanatoare ielelor. Aceste spirite locuiesc mai ales pe langa izvoare. Prin cantecele lor, sunt in stare sa ia mintile oamenilor si sa ii imbolnaveasca. Acest Mit al Ielelor, Rusaliilor in timp, s-a suprapus peste Sarbatoarea Crestina a Sfintelor Rusalii, iar din sarbatoare pagana, a devenit o sarbatoare crestina, pastrandu-se de atunci aceste traditii, obiceiuri, superstitii, legende cu Iele …

Crestinii sarbatoresc Rusaliile timp de 3 zile in zona Moldovei si a Transilvaniei, 7 zile in zona Munteniei si a Olteniei, iar in zona Banatului timp de 8 zile. Denumirea de Rusalii vine din latinescul „rosalia” care inseamna sarbatoarea trandafirilor.

Cei atrasi de spiritele rele se pot vindeca prin puterea magica a calusarilor, singurii capabili sa lupte impotriva maleficului. Dansul calusarilor/jocul calusarilor are scopul de a apara oamenii, vitele si recoltele de influentele negative. Se spune ca Ielele ii pedepsesc pe oamenii rai, pe cei care nu le respecta zilele, etc. Dansul Calusarilor este cunoscut ca fiind remediul pentru vindecarea unui suflet care a privit Dansul Ielelor ce i-a luat mintile, acesta fiind singurul leac.

In traditie populara se spune ca cei care nu tin sarbatoarea de Rusalii vor fi pedepsiti de Iele. Acestea le vor lua mintile sau ii vor schilodi.

O superstitie spune ca daca in noaptea de Rusalii vei dormi sub cerul liber sau daca te vei duce la fantana, vei cadea sub puterea Ielelor, deci este indicat sa eviti sa faci aceste lucruri.

Exista traditia ca in ziua de Rusalii sa duci la biserica pentru sfintire crengi de tei si nuc. Acestea simbolizeaza limbile de foc ale puterii Sfantului Duh, care s-a pogorat peste Sfintii Apostoli si ne vor proteja de cele rele. Se spune ca acestea ar capata puteri miraculoase pentru vindecarea celor care sufera de surzenie. Cu ramurile sfintite se va impodobi casa si icoanele, avand puterea de a along spiritele rele. In unele zone, pe langa tei si nuc, credinciosii mai folosesc leustean, usturoi si pelin.

Ramurile de tei, folosite la Rusalii, sunt pastrate peste vara pentru a putea fi folosite in practicile de alungare a furtunilor si a grindinii.

In aceasta zi, oamenii impodobesc locuintele, portile si anexele gospodaresti cu ramuri de tei, plop, stejar. De asemenea, se ung usile si ferestrele cu usturoi si leustean ca aparare de duhuri, se dau de pomana pentru morti placinte, pasat de porumb, lapte, ceapa, usturoi verde, cirese apa, in vase noi, impodobite cu flori. De asemenea, oamenii obisnuiesc sa poarte in san sau in buzunare aceste buruieni, pentru a nu fi “luati din Rusalii” sau pociti de catre Ielele neiertatoare. Spiritele rele se alunga prin ritualuri galagioase si pocnituri cu ramuri de tei.

Batranele culeg acum plantele cu puteri tamaduitoare, caci se crede ca numai pana la Sanziene au puteri vindecatoare. De la Rusalii timp de 9 saptamani nu se vor mai culege ierburi de leac.

In ziua de Rusalii se impletesc coronite din spice de grau si flori de camp pentru a fi purtate de tineri la celebrarea casatoriilor.

O traditie la sate, pastrata in Ardeal, mai este si “udatul nevestelor“. Conform traditiei se spune ca numai femeile care vor fi udate vor fi sanatoase tot anul si vor fi mai frumoase.

O alta superstitie spune ca cei care sunt prinsi in noaptea de Rusalii pe drum trebuie sa poarte la brau usturoi, frunze de tei sau nuc, fire de busuioc, pentru indepartarea puterii misterioase a Ielelor.

A doua zi de Rusalii exista traditia ca preotii si satenii sa iasa pe camp pentru a sfinti apa si a stropi campul, crezandu-se ca, astfel, nu va mai bate grindina.

In gospodarii se prepara unsori cu care se vor unge ungerele vacilor pentru a spori laptele.

"Anotimpurile,,de Ceaikovski

,,Four Seasons" de Ceaikovski - un fel de jurnal muzical al compozitorului,ilustrând viața, iubirile sale, întâlniri și imagini din  natura.Așa cum mai târziu , fratele său M.I.Chaykovsky spunea ". PI Ceaikovski a iubit viața, în fiecare zi a avut o revedere importanta si a realizat capodopera  muzicala de pian  "Anotimpurile "de Ceaikovski Lista de redare "Seasons" PI Ceaikovski 

ŞANSE...poezie de Lucia Barbu

Sanse Lucia Barbu Eu bat la porţi, dar toate-s încuiate. Să evadez aş vrea, dar asta nu se poate. Mă-ncercuie hapsân doar ziduri de cetate, Sunt doar o pasăre captivă în singurătate. Cresc între ziduri sumbre , tufe de mărăcini. Se răsucesc bizar, pe lujere doar spini Şi numai mătrăguna, mai rade prin grădini, Care rodeau odată puzderii de măslini. Din când in când, miroase-a frunze arse, Mirosul vieţii când îţi face farse. Când visele pe dos îţi sunt întoarse Să evadezi din tine-s singurele şanse.