O să rămâi în mine și după ce-o să pleci, La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare, O insulă ciudată cu drumuri și poteci Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare. O să rămâi în mine și când vei încerca Să intri în pădure și să te pierzi într-însa. Vezi! Urma ta săpată e în visarea mea Și pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa. Și te-aș găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc, Și te-aș afla oriunde te-ai ghemui hoțește. Visarea mea e ca un condur împărătesc Ce numai la piciorul tău zvelt se potrivește. O să rămâi în mine și după ce-o să zbori Din inima mea neagră, ca un canar din cușcă. Tristețea mea ciudată te va ochi și-n nori; Tristețea mea țintește mai bine ca o pușcă. Și te-aș zări oricâte costume ai schimba, Oricâte măști ți-ai pune să nu te pot cunoaște. Visarea mea – din sute de mii te-ar descifra. Tristețea mea – din sute de mii te-ar recunoaște.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu