Un altfel de omagiu

Un altfel de omagiu
prinde-ţi mâinile de cer, femeie
să ţi le vadă îngerii să le sărute
cerşeşte o stea, să ţi-o prinzi în păr,
să-ţi lumineze ghioceii înfloriţi la tâmple 
într-o primăvară prea timpurie.
înrămează-te
să te ţii minte!
adună-ţi sufletul de pe mesele vampirilor
şi ţine-i flămânzi până-şi vor bea sângele.
lecuieşte-te de dăruire până la sacrificiu!
(niciodată nu vei fi de ajuns aşteptărilor, chiar dacă
îţi vei da ultima lacrimă însetaţilor).
ia-ţi o clipă doar a ta, 
să nu fii a nimănui
şi zboară de mână cu ielele pădurii.
fă-te nevăzută, neauzită,
să simţi strigătul de neputinţă al vieţii fără tine.
şi-ţi mai spun ceva
ce n-am spus nimănui:
-nu-ţi mai dezgoli bătăile inimii
şi nici tot trupul!
întotdeauna lasă ceva 
tăinuit pentru mai târziu.
nu se ştie niciodată 
când vei avea nevoie de puţin din tine.

Violetta Petre