pictura Sabin Balasa
Gând către marea din inima mea
Pot fi doar scoică. Sau pot fi doar marea din ea.
Pot fi şi marea, pot fi şi scoica.
Cât din mine poţi vedea ?
Cât din mine vei îndrăzni să iubeşti?
Dar oare cât din mine voi îndrăzni să te las să vezi?
Cât te-aş putea iubi... la fel de mult cât iubeşte marea!
Dar oare voi îndrăzni?
Dar oare vei îndrăzni să mă laşi?
Mările pot uneori ucide...
Cu talazurile lor însetate de sens...
dar ce moarte mai plină de sens
ai putea să-ţi doreşti?...
Mi-e dor de tine.
Aşa cum uneori îi este dor de mare
scoicii ce a uitat că poartă marea în ea...
Ba nu. Poate că îmi lipseşti în alt fel.
Poate că uneori până şi scoicile
au mai mult curaj decât noi să iubească...
Să se iubească, în definitiv.
Pentru că uneori până şi scoicile îşi
amintesc că poartă marea în inimă.
Doar noi uităm.
Noapte bună, mare frumoasă
care cânţi uneori în inima mea!
Cât mi-ar plăcea să te aud mereu...
"Floarea din asfalt" - Alexandra Svet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu