Haide inima batrană!
Haide inimă bătrână, nu-ți opri în noapte mersul,
Lasă-mă să cânt iubirea, să termin la stihuri versul.
Și promit că-ți las averea, tot ce-n viață-am conceput,
Pentr-o zi , pentru o oră, sau măcar un biet minut.
Nu cerșesc o nemurire, vreau doar clipa s-o trăiesc,
De-o fi soare ori furtună , vrutul este omenesc.
Că în viață orice clipă are frumusețea ei,
De-o fi noapte, de-o fi ziuă, nu e un păcat să vrei.
Haide inimă bătrână, fă în noapte un efort,
N-alerga prin cimitire ca să dai la popă ort.
Știu, ești tare obosită și ai vrea să hodinești,
Însă inimă privește!... cât frumos e să trăiești.
Unde clocotul din vene te îndeamnă a iubi?
Și-unde munții și pădurea te poftește-a hoinări?
Unde mai privești splendoarea unui soare la apus?
Și de unde știi că după, vei ajunge-acolo sus?
Haide inimă bătrână, prinde-te în jocul meu
Și te luptă cu-ndârjire, dă-i la moarte un croșeu.
Haide inimă bătrână, nu-ți opri în noapte mersul,
Lasă-mă să cânt iubirea, să termin la stihuri versul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu