 Se poartă Cronos, plin de perfidie cu dorul ce venirea îţi râvneşte. Privind răbojul cum se împlineşte, urăsc cu râvnă, gara mea pustie. Mă scoate c-un tic-tac din reverie, abia într-un târziu, parcă a milă. Făcându-mi aşteptarea mai umilă, urăsc cu râvnă, gara mea pustie. Să-l cert pe-acest moşneag, e o prostie! Cît el măsoară timpul care trece în modul lui, nepăsător şi rece, urăsc cu râvnă, gara mea pustie. *** Clepsidra sau ceasornicul nu măsoară timpul, ci râvna sau nerăbdarea noastră! |
 |
duminică, 5 iulie 2015
Urăsc cu râvnă gara mea pustie...poezie de Ovidiu Oana-pârâu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ninge, ninge ninge ninge viscoleste si zapada mereu creste vantul bate lasa bata mergem cu toti la olalta hainel...
-
#Binedeștiut# Preotul paroh Gabriel Cazacu, de la Mănăstirea Cașin din București, a explicat pentru „Adevărul” de ce Adormirea Maicii Domnu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu